Potrivit unui sondaj de opinie realizat de ziarul Financial Times înainte de începerea alegerilor generale din Marea Britanie, Partidul Conservator, al lui David Cameron, şi cel Laburist, al lui Ed Miliband, se află la egalitate, cu 34% din votul electoratului.
De asemenea, Partidul Liberal Democrat a obţinut 10%, iar Partidul Independenţei (UKIP) 13%, conform acestui sondaj, în cadrul căruia au fost chestionaţi 2.054 de cetăţeni britanici în intervalul 01 - 03.05.2015. Situația e reflectată și de alte studii similare.
Alegerile din Marea Britanie au însă o dependență mai restrânsă de votul popular, fiind vorba despre alegeri directe, pe colegii, pe principiul first past the post, adică întro constituență, candidatul cu cel mai mare număr de voturi câștigă. În acest context și partidul UKIP anti-imigrație al lui Nigel Farage, și Liberal Democrații pro-europeni vor avea un acces mai restrâns în Parlament decât o indică procentul de susținere publică de care beneficiază.
Interesant este rolul pe care problemele europene îl joacă în alegerile din Marea Britanie din 7 mai. În mod paradoxal, temele europene devin determinante odată ce recent un referendum în Scoția pentru independență s-a soldat cu votul a 45% dintre scoțieni în favoarea părăsirii Regatului Unit. Profund pro-europeni prin efectul profiturilor pe care prezența în UE le-o aduce, scoțienii amenință cu un nou referendum dacă Marea Britanie ar decide să părăsească Uniunea, acceptând pierderi de 2-3 % estimate în primul an în contextul unei asemenea decizii. Or Partidul Conservator a promis că un asemenea scrutin ar urma să fie organizat dacă va câștiga alegerile curente.
Ne puteți urmări și pe Google News
Politica britanică este extrem de sofisticată, așa încât predicții sau elemente de aranjamente de culise sunt greu de identificat. Cert e că am avut o coaliție Partidul Conservator-Partidul Liberal Democrat care s-ar putea reproduce. UKIP, partidul anti-imigrație, a scăzut în susținere publică față de alte momente în care amenința la vot chiar poziția de lider. O parte din discursul său mai rezervat și eurosceptic a fost preluat de conservatori, care și-au recuperat parte din electoratul smuls de Nigel Farage, iar schimbarea atmosferei în Regat a mai diminuat din sprijinul popular pe care-l aveau altădată Independenții în sondaje.
Miza relevantă este cea europeană pentru că mesajul pro-european și garanțiile oferite scoțienilor pentru menținerea proiectelor europene vor decide, cel mai probabil, rezultatul scrutinului. În funcție de capacitatea partidelor mari de a susține convingător doleanțele scoțiene, votul va permite unuia sau altuia să aibă preeminență și să obțină primul nominalizarea pentru formarea guvernului. Însă lucrurile nu sunt jucate.
Un al doilea element inedit este acela al consolidării multipartidismului în Parlamentul britanic. Dacă altădată concentrarea pe liniile bipartizane conservatoare-laburiste făceau legea, astăzi UKIP și Liberal-Democrații par să completeze foarte stabil eșafodajul politic britanic. În ciuda sistemului de vot care, altfel, ar împinge spre bipartizanism, lucrurile par să fi evoluat și e de văzut în ce măsură aceste partide mai mici vor juca un rol relevant la formula de constituire a viitorului Guvern.
Nu mai puțin relevant este cazul în care opțiunea ar fi pentru coerență, dar pentru un guvern minoritar. O altă situație mai puțin probabilă, dar care ar putea fi experimentată cu abordarea susținerii politice caz cu caz. Și aici, numărul cel mai mare de voturi și formula cea mai bună de parteneriat ar putea împinge mai degrabă la continuitate pro-europeană, la Londra. În fine, poate subiectul cel mai important pentru București este rolul pe care- l va avea UKIP în viitoarea formulă de majoritate și guvernamentală, fapt care va așeza și perspectivele legislative care i-ar putea afecta pe cetățenii români aflați la muncă în Marea Britanie.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
