Se spune despre crize că nu stau la rând, nu-şi iau bon de ordine şi nici nu se programează ca la medic. Ele vin pe capul decidenţilor atunci când se produc.
Şi nu de puţine ori câte două-trei deodată. Când sunt şi dificil de soluţionat, ele durează, de aceea crizele se suprapun şi se influenţează reciproc. Orice măsură ar încerca să ia decidentul, el ar fi pus în dilema de a împinge spre soluţionare o criză, în schimb de a amplifica o alta.
Când ai în acelaşi timp o criză de lichiditate şi un atac pe curs, Banca Centrală se poate afla în dilema dacă apără cursul sau resursa sa de stabilizare pe termen lung. Aflat în plină criză energetică, un decident se va gândi de două ori dacă este vocal împotriva furnizorului său unic sau dacă preferă aprovizionarea ritmică. La nivelul Uniunii Europene, baza sunt principiile şi valorile fundamentale fără de care UE nu ar mai exista sau s-ar destrăma. Ce facem însă atunci când în fiecare dintre crizele suprapuse este vorba despre valori fundamentale care se confruntă, sunt opuse şi obligă decidentul să aleagă?
Germania este astăzi, fără tăgadă, liderul Europei. Era liderul economic de mai multă vreme, dar ocupă tot mai mult şi fotoliul de lider politic, profitând de slăbiciunile financiare şi economice ale Franţei dar şi de apetitul european scăzut pentru a discuta afacerile militare, fapt ce slăbeşte postura Franţei, a Marii Britanii sau a Italiei şi a Spaniei, a Poloniei şi, de ce nu, a României, în eşafodajul european. Totuşi dificultatea sa în a gestiona crize multiple la nivel european se vădeşte în aceste zile.
Ne puteți urmări și pe Google News
Germania s-a confruntat, la nivel european, cu crize suprapuse. Mai întâi criza militară, politică şi de valori din Ucraina, unde anexarea Crimeii şi agresiunea militară rusă, prin interpuşi, în Estul Ucrainei au aruncat în aer dreptul internaţional public şi aranjamentele de securitate din Europa. Apoi se confruntă cu problema incapacităţii de plată a Greciei şi a sosirii Syriza la conducerea statului grec, cu ambiţii de a obţine amânări, renegocieri sau uşurarea austerităţii. Atacurile teroriste prin imitaţie şi ameninţările continuă, după Franţa, Belgia, Danemarca, fiind în vizor Germania, Belgia şi Franţa, din nou. Nu în ultimul rând, Statul Islamic a ajuns pe malul Mediteranei, în Libia, şi a decapitat, ostentativ şi extrem de vizibil, 21 de egipteni creştini. Toate pe masa decidentului, toate de soluţionat.
Abordarea germană a fost una de evitare a alegerilor dificile, respectiv de abordare a crizelor pe rând, una câte una, dacă soluţionarea fiecărei crize în sine nu ar fi ea însăşi subiect de dileme şi conflicte de valori. Astfel, succesiunea de zboruri şi forcingul diplomatic pe Ucraina, ce au purtat cancelarul german de la Minsk la Washington, via Bruxelles, Paris şi Berlin în câteva zile, a dus la acorduri de încetare a focului al căror scop este să ofere timp. Germania e conştientă că nu a rezolvat criza, dar şi-a obţinut timp. Timp pentru ca, în criza Greciei, Tsipras să-şi realizeze marja mică de manevră, să vadă februarie depăşit fără un nou acord cu finanţatorii internaţionali, spectrul încetării de plăţi al statului pe care-l conduce şi să revină în cadrul negocierilor realiste, cu preţul renunţării la promisiuni electorale irealizabile.
Apoi combaterea terorismului şi controlul transferurilor de luptători jihadişti prin Europa către Siria şi Irak revin în atenţie, concomitent cu identificarea „teroriştilor de acasă”, a „inamicului din cetate”. Cei din a doua, a treia generaţie de cetăţeni europeni, neadaptaţi, neintegraţi şi respinşi de societate, cei autohtoni de secole, care se convertesc şi se autoradicalizează şi-şi descoperă un scop în viaţă, o meserie din cea de terorist. În fine, o reuniune în privinţa forţei de intervenţie în Libia e absolut obligatorie, iar coaliţia cu Emiratele Arabe Unite, Iordania şi Egipt, care intervin deja împotriva grupării liniene asociate Statului Islamic, se anunţă deja. Italia a promis 5.000 de militari pe teren. Urmează constituirea viitoarei operaţiuni militare antiteroriste europene.
Recomandările noastre
