PULSUL PLANETEI. Pentru că a prins-o jucând la cacealma, UE a pus Grecia să-și arate goliciunea

PULSUL PLANETEI. Pentru că a prins-o jucând la cacealma, UE a pus Grecia să-și arate goliciunea

Epopeea Greciei a ajuns pe ultima turnantă cu încetarea parțială de plăți pe tot cuprinsul Eladei.

 Atena a ratat plata ratei către FMI și a ieșit din negocierile cu creditorii, în condițiile în care a anunțat varianta sa de soluție: referendumul. Mai exact, domnul Tsipras, ocupat cu bătutul cuielor în tălpile colegilor politicieni, a ales să ia un ciocan mai mare, să amenințe Uniunea Europeană, jucând la cacealma. Iar reacția UE, respectiv a Germaniei, a fost clară: hai să te vedem. Joci la cacealma, să-ți văd cărțile, să văd pe ce te bazezi când ameninți fără bază. Să-ți văd goliciunea, să arăți lumii rușinea!

Actuala conducere a Greciei, cu Syrza și Tsipras în prim plan, e autoarea a numeroase episoade de frondă și tupeu maxim, deși nu are un chior în buzunar. Ambiția, demnitatea, forța unei națiuni sunt invocate contra finanțatorilor globali și europeni care ar fi, cumva, obligați să susțină huzurul și modul de viață al grecilor, sau măcar transformarea pas cu pas a stilului de viață spre unul mai modest. Rezultatul e decizia ca, odată cu prăbușirea financiară a Greciei și readucerea in regulile jocului, să fie pedepsiți si cei care au împins jocul dincolo de orice limită acceptabilă.

Nu am nici o problemă cu Grecia, bravo ei dacă își poate susține nivelul de trai. După mine, grecii ar trebui să aibă un nivel de trai comparabil cu al românilor și bulgarilor. Totuși pensia medie e mai mare ca-n Germania, pensionarea la 55 de ani, iar pentru cine știe, siesta 12-17 nu a putut fi decât redusă între 14-16, nu eliminată, ca-n Spania. În rest, grecii nu au învățat lecția, cei bogați au părăsit țara, iar cei de rând nu s-au îndreptat spre orice tip de muncă, așa ca-n Spania și Portugalia, ci au rămas tot cu „boieria” joburilor nobile, ca-n Marea Britanie. Dacă tot a amenințat cu referendumul pentru a forța negocierile cu creditorii, după ce premierul și comunicarea guvernamentală au mințit populația că proiectul de austeritate presupune tăieri de pensii și salarii sau după ce Varufakis, ministrul Finanțelor, a înregistrat convorbiri cu omologii săi, amenințând că le dă publicității – gest incalificabil și definitiv în privința pierderii încrederii într- un asemenea personaj politic - iată că azi Germania obligă Grecia să meargă până la capăt.

Ne puteți urmări și pe Google News

Practic îl obligă pe Tsipras, pentru a profita măcar și de ultimul tren și de ultima ofertă propusă, să treacă prin referendum, să iasă public și să spună populației „votați NU, votați rămânerea în Euro, votați pentru programul de austeritate”. Evident un gest suicidar oricum: fie Grecia votează la referendum astfel, la cererea Syriza, și îl aruncă pe Tsipras și partidul său din poziția de guvernare, dovedind încălcarea crasă a promisiunilor electorale, fie votează ieșirea Greciei din Zona Euro și-l obligă pe liderul populist de stânga să pună pe masă planul alternativ. Despre care Tsipras deja a anunțat public că nu-l are.

Nu știu ce va face guvernul grec. Prins cu ocaua mică, trișând și jucând la cacealma, obligat să pună cărțile pe masă, nu știm dacă se va sinucide pentru că a pierdut casa și nevasta la poker sau va fi ucis de partenerii de joc la risc cu mize mari pentru că a pariat pe ceea ce nu are. Cert este că azi orice pas înainte trece prin referendum, că nu există alternativă și că viitorul se anunță sumbru pentru grecii de rând și frumoasele lor insule însorite.

Nici jocul cu focul, prin tentativa de a găsi alternative la Moscova, ca o formulă de contrapondere la europeni, nu pare să fi ajutat. Din contră, această picanterie minoră a fost considerată tot la capitolul vedetisme, aroganțe și abordări ieftine ale Atenei, care s-a dus la altă capitală care se tot caută de bani, reduce cheltuieli și amână plăți, fiind sleită de lipsa reformelor, sancțiuni și efortul de război, plătind pentru aroganța și aventurismul de a modifica frontiere prin forță, în plin secol 21. Iar astăzi, Tsipras este la zid, împins să-și plătească glonțul, pistolul și călăul care-i va pune capăt carierei politice de populist, anarhist de sânga și, cel mai probabil, cum se va dovedi duminică, păcălici politic notoriu. Aviz amatorilor!

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.