Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Problema unionismului la Chișinău: ideal, bază reală, interese și cine profită
La Chișinău s-a dezvoltat o bază reală unionistă. Nu e majoră, nu aglutinează voința covârșitoare a populației, iar lucrul acesta o dovedește reprezentarea politică, dar și manifestările publice civice.
E o temă pe care România nu o mai poate ignora, ca să nu mai spunem că Republica Moldova însăși nu mai poate să ignore această temă. Nu vorbesc aici despre organizatori, despre fronturi și organizații civico-politice, despre persoane de prim plan care sunt cu mai multă sau mai puțină relevanță și fundament de credibilitate. Ci vorbesc despre curentul real din societate.
Cineva s-ar putea întreba de ce un asemenea curent a apărut acum. Cine finanțează manifestările organizate care, deși nu sunt masive, reunesc un număr relevant de cetățeni ai Republicii Moldova, unii veniți din teritoriu, ceea ce relevă organizare și finanțare majoră. Dar cui folosește această mișcare, dincolo de renașterea serioasă a temei unioniste ce oricum dospea în subteranele națiunii. Mai mult, sunt cam multe manifestări cu steaguri fluturânde și mult mai puține de construcție reală. Prea multe manifestări publice cu camere de vederi și simbolisme și prea puține acțiuni reale de convergență.
O primă explicație a creșterii acestui curent vine tocmai din manifestațiile majorității declarat pro-europene la diferite momente: nu am văzut nici o firmă de telefonie privatizată cu un operator românesc, nici o privatizare de distribuție de curent electric cu o companie românească, deși am văzut ajutor nerambursabil de 100 mln euro și un nou angajament similar plus sprijin bilateral venit de la România în mod constant pentru drumul european al Republicii Moldova. Nu vorbim în contrapartidă despre nivelul proprietății ruse și companiilor de stat ruse în Republica Moldova, unele privatizări cu cântec întâmplându-se în ultimii 5 ani, cu precădere în sistemul bancar.
Ne puteți urmări și pe Google News
O altă explicație ar putea fi că exasperarea față de stagnare, lipsa reformelor, lipsa acțiunii de combatere a corupției, spolierea bugetului de stat și a alocărilor de fonduri externe ar putea să fi dus la concluzia eșecului clasei politice locale și nevoia suplinirii cu conducerea externă. Chiar dacă e o utopie, și nu merită aici dezvoltată explicația asupra faptului că oricum descentralizarea presupune conducere tot locală, tema merită, de asemenea, să fie un semnal de alarmă pentru autoritățile de la Chișinău.
A treia explicație ar putea veni de la multiplele curente și dominația spațiului public din Republica Moldova de curentul pro-rus, pro-uniunea Euro-asiatică, naționalismul moldovenist de tip Stalin, Artiom Lazarev, Vasili Stati, dificultatea sau reținerea în tranșarea chestiunilor de natură identitară în Republica Moldova și tolerarea dominației curentelor post-imperiale, neo-imperiale și naționaliste proto-sovietice din istoriografia vetustă a războiului româno- român.
O a patra explicație este aceea a fugii spre o cale mai scurtă spre UE, evitarea reformelor dureroase sau costisitoare, a efortului schimbării vieții cetățenilor din Republica Moldova. Or aici trebuie clar respins acest aspect: recrearea comuniunii fără un stat reformat, adaptat legislației europene, instituțiilor funcționale în Republica Moldova e de neconceput și complet neacceptabil. De aceea poziția României, regăsită în Stategia Națională de Apărare tocmai lansată, este susținerea drumului european al Republicii Moldova, a integrității teritoriale, independenței și suveranității reale. Câteodată chiar mai mult, în mod practic, decât unii politicieni de la Chișinău, care ar schimba banii virați de fosta metropolă pe suveranitate limitată și apartenența din nou la Imperiul rus.
Nu știu dacă este momentul nici pentru Republica Moldova, nici pentru România pentru deschiderea acestui front astăzi. Din contra, premizele sunt mai degrabă nepotrivite și riscă să dea naștere la vulnerabilități și profituri ale neprietenilor. E de ajuns să ne uităm la reacțiile furibunde din Chișinău și de peste hotare pentru a realiza riscurile acestui drum. Poate și cercetarea mai atentă a rădăcinilor acestor mișcări de astăzi ar aduce mai multe clarificări. Însă a ignora realitatea și existența acestei opțiuni în profunzimea societății românești din stânga Prutului și a motivelor creșterii sale exponențiale nu este o soluție nici la Chișinău, nici la București. E o temă ce trebuie abordată frontal, cu precădere în ceea ce privește sursele și cauzele sale.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
