Miercuri a avut loc o reuniune a Consiliului de Securitate al Rusiei.
Pentru admiratorii teoriei conspiraţiei, nu, nu a fost planificat concomitent cu CSAT. Nici nu ştiu dacă cineva de la Kremlin a aflat de această coincidenţă. Reuniunea a avut drept scop o trecere în revistă a ameninţărilor la adresa Federaţiei Ruse, în formula asumată de către Vladimir Putin, pe baza percepţiei decidenţilor statului rus. Ei bine, în mod oficial, Putin a anunţat că se teme de o revoluţie colorată organizată din exterior în Moscova.
Nu ştiu dacă e întâmplătoare, totuşi, planificarea reuniunii Consiliului de Securitate de la Kremlin a doua zi după înmormântarea lui Boris Nemţov. Toată lumea poate analiza însă faptul că asasinatul sub zidurile Kremlinului, într-o zonă de securitate extremă, sub camere de luat vederi despre care primăria Moscovei recunoaşte că există, dar că nu sunt în custodia sa, nu putea fi derulat fără o anumită complicitate a oficialităţilor. Unii s-au pronunţat explicit că inspiraţia, dacă nu ordinul, ar fi venit de la Kremlin. Eu spun doar că e legitim ca această linie de gândire să existe, atât timp cât dosarul disidenţelor ruse şi execuţiile chiar şi peste hotare se duce direct la establishementul condus de Vladimir Putin.
Cert este că a mai fost spulberat un mit: dacă iniţial ameninţarea era SUA sau extinderea NATO, iar purtătorii de mesaje din spaţiul militar şi al direcţiei de neproliferare a MAE rus au vorbit despre antirachetele din scutul NATO ca încălcând Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, de fapt preocuparea supremă este cea a prezervării regimului.
Ne puteți urmări și pe Google News
Evident că nici temerea că SUA ar ataca sau destabiliza Rusia nu e realistă, dar astăzi faptul că o asemenea temere nu există în mod real e chiar probată. Nici extinderea NATO nu ameninţă Rusia, din contra, introduce ţările independente şi suverane în spaţiul de securitate pe care şi-l doresc şi le constrânge la respectarea strictă a unor reguli, printre care neutilizarea forţei, neameninţarea cu utilizarea forţei către un terţ, respectul pentru frontiere, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a tuturor actorilor din regiune, totul pentru ca garanţiile de securitate să funcţioneze.
Cât despre răbufnirea împotriva Ucrainei, anexarea Crimeii şi agresiunea militară prin intermediari din Est, aceasta a fost generată nu de amplasarea bazelor americane lângă Kiev, nici de ridicarea steagului NATO la Sevastopol, ci de banala opţiune a Ucrainei de a intra în spaţiul de liber schimb al UE! Iar rachetele de la Deveselu sunt pur defensive, fără încărcătură deloc, darămite rachete ce ar putea avea vreodată încărcătură nucleară, Doamne Fereşte!
De fapt Putin se teme de schimbarea de regim. Şi cum de ceea ce te temi nu scapi, probabil că se îndreaptă spre o concretizare a acestei perspective. Dar nu pentru că cineva ar orchestra vreo revoluţie colorată din exterior, ci pentru că propriul său eşafodaj de putere a capotat, pentru că economia energetică coordonată de siloviki nu mai produce resurse, nu mai livrează anturajului, şi pentru că populaţia trebuie să ducă greul nu numai al gestionării dezastruoase, al corupţiei şi furturilor, ci şi al războiului, sancţiunilor şi izolării Rusiei, după aventurile megalomanice ale Preşedintelui său.
Boris Nemţov, liderul opoziţiei liberale, a fost executat în plină stradă, sub zidurile Kremlinului. Pentru că trebuia. Pentru că puteau să o facă. Pentru că nu le păsa de efectele unei asemenea crime odioase. Pentru că s-a considerat mai importantă eliminarea sa decât scandalul pe care-l va stârni. Vladimir Putin a spus, prin purtătorul său de cuvânt, că e o provocare. Nu am auzit despre piste, cercetări, responsabil de anchetă şi primele trei indicii. Şi cum au trecut cele 48 de ore fatidice, şansa de a găsi executantul, chiar şi numai pe acela, scade spre zero. Iar Boris a murit pentru libertatea poporului său, poporul rus.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
