Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Responsabilii supra-valului de imigranți care a aruncat în aer UE și solidaritatea europeană
Este clar că am trăit, în ultima lună, un fenomen care e deloc natural. Creșterea bruscă a valului de imigranți, generați de războaiele din Orientul Mijlociu, s-a dovedit a fi o suprasarcină proiectată asupra Europei.
Iar liniștea ce se așterne asupra drumului din urma acestora arată și capacitatea limitată a celor ce au planificat exodul de a menține ritmul susținut al migranților sau de a genera un efect de antrenare care să mențină ritmul milioanelor care să inunde Europa, transformând-o în EurArabia, așa cum anterior alții, în martie-aprilie, se plângeau că văd o EurAfrica în evoluție.
Am avut multiple ipoteze despre cei capabili să genereze un asemenea exod și să proiecteze emigrația ca instrument. Anterior doar China avea capacitatea de a proiecta mici comunități care să se inoculeze în diverse țări ale lumii, însă sub radarul unui fenomen de masă, limitat, pentru ca acolo să creeze Chinatown-uri cu reguli proprii și acces limitat, chiar pentru organele de ordine. Mai mult, și în acest caz era vorba despre o combinație de infracționalitate organizată și ceva permisivitate sau corupție a statului chinez implicate, pentru a susține valul ulterior. Unii au vorbit despre mâna Rusiei. Gen. Constantin Degeratu, fostul șef al Statului Major General și fost consilier de stat al Președintelui României a formulat direct această ipoteză, bazându-se în special pe cine profită dintr-o asemenea întreprindere, de deturnare a agendei și de divizare a Europei, confruntată cu o problemă de mică amplitudine, dar de mare impact, care testează solidaritatea europeană.
Fără probe directe, e greu de acceptat că orice se întâmplă e vina Rusiei, așa cum aș înclina să nu acord Moscovei o asemenea capacitate de a genera proiecția a 30-40.000 de imigranți din regiunea Irak-Siria către Europa, chiar și utilizând infracționalitatea organizată care-i stă la dispoziție sau relațiile cu serviciile secrete irakiene și siriene. Există însă date care vorbesc despre o anumită infiltrare a serviciilor siriene în acestă mișcare. Potrivit academicianului saudit Muhammad Al-Hudhaif, numeroși membri ai Milițiilor șiite de Mobilizare Populară și ai trupelor paramilitare Shabiha, loiale președintelui Al-Assad, s-au infiltrat printre refugiații sirieni și imigranții irakieni din Europa. Muhammad Al-Hudhaif a postat, pe contul său de Twitter, că “printre valurile de refugiați din Europa s-au infiltrat numeroși criminali de război”, aparținând celor două formațiuni care susțin regimul de la Damasc. “Aceasta în cazul în care organizațiile internaționale interesate ar dori să îi urmărească”. Zeci de membri ai milițiilor șiite/alawite, acuzate de comiterea unor masacre în rândul sunniților, au ajuns în Europa sub identități false, pentru a evita acuzarea lor, în justiție.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu știu cât de credibilă e această susținere, dar pot să cred că există oameni care vor să scape din regiune, așa cum pot să cred că serviciile speciale siriene pot utiliza acest vehicul dacă-l consideră util, sub terțe identități. Cum am văzut și rețele de falsificare și vânzare de identități siriene, și aici ar putea fi o explicație. Nu cred însă să regimul sirian poate genera o asemenea mișcare, de o asemenea amploare. Admițând că acum i-a venit ideea să destabilizeze Europa, și că am avea și motivația de ce s-o facă direct cu Germania. Nu cred nici că Turcia brusc a rupt zăgazurile și a trimis imigranții sirieni în Europa. E necredibil pentru că Ankara are atâtea probleme, încât numai de operațiuni de proiectare a imigranților în Germania nu avea timp să se ocupe. Oricum, exodul a generat declararea ca state sigure a țărilor din Balcanii de Vest și a Turciei însăși. Și, din nou, de ce nu a făcut-o Turcia în ultimii trei-patru ani, fiind depășită de numărul enorm de imigranți pe care-i găzduiește de atâția ani, ajungând la 2 milioane, azi.
Nu pot să spun că am un răspuns exact. Dar am identificat două fenomene care coincid în timp cu acest început de exod, această suprasarcină de refugiați proiectați spre Germania. Primul ar fi acțiunile și declarațiile Germaniei însăși, care a anunțat că primește până la 800.000 de refugiați, ulterior chiar un milion, și că are deficit de forță de muncă. (Îndeajuns pentru ca țările Golfului să replice la observația privind lipsa de solidaritate, pe lângă probarea contribuțiilor financiare către țările din jurul Siriei care găzduiesc refugiați, că ele nu au nevoie de sclavi). Apoi în discuție mai intră zvonul că Turcia și SUA au căzut de acord cu crearea zonei- tampon în nordul Siriei, la granița cu Turcia, unde să fie mutate toate taberele de refugiați sirieni și imigranții din Turcia. La o asemenea știre, parte din cei 1,8 milioane de sirieni care trăiesc în orașele turce în afara taberelor de refugiați, pe cont propriu, au avut bani să plătească rețelele de traficanți și să plece unde auziseră că erau așteptați, în Germania. Asta ar explica de ce sunt 80% bărbați și cu resurse și capacități tehnice cei ce alcătuiesc această supra-imigrație modernă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
