Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. „Rusia amenință România” – spectaculosul marginal sau despre războiul informațional
Un colonel, șef de institut de cercetare militară la Moscova, a lansat o declarație TVR în care se lansează într-o speculație voită în legătură cu perspectiva unui război Rusia-NATO.
Îngrijorat profund de soarta României, nu-i așa, respectivul cercetător – al cărui nume e inutil să fie citat pentru că nu a existat nici înainte de actuala tiradă, în lumea științifică și a ideilor, și probabil nici nu va dăinui – a lansat scenariul tipului de reacție pe care Rusia l-ar avea la adresa capabilităților militare ale SUA și NATO de pe teritoriul românesc sau la adresa facilităților militare comune sau autohtone.
Dincolo de atractivitatea unei asemenea știri în contextul unui spațiu public al spectaculosului marginal, conținutul ei este neinteresant și în orice caz neimportant pentru români. Evident că nu noi decidem asta, ci spectatorul știrilor, dar grila de alegere a televiziunii publice (urmată evident de cele particulare, în căutare de audiență) este de discutat. Până la urmă ce impact are o asemenea știre în România?
În primul rând, dacă scopul este de a atrage atenția asupra faptului că Rusia este agresivă, își pregătește capabilitățile de un viitor război, de descurajare și profilare avantajoasă în perspectiva viitoarelor negocieri ale guvernanței europene și globale, acest lucru e știut. Ambițiile Rusiei sunt cunoscute din discursurile oficiale la nivel de președinte, ministru de Externe sau comandanți militari. Totuși, într-un război (din estul Ucrainei) și în contextul poziționării în perspectiva unor negocieri, orice asemenea știri trebuie privite cu circumspecție și nuanțe. Ce și-ar dori până la urmă expertul rus? Să renunțăm la orice formă de alianță și orice capabilități pentru apărarea țării? Acesta e mesajul de transmis în România de către televiziunea publică?(fără contraopinie, să fim înțeleși).
Ne puteți urmări și pe Google News
Indiferent cât de serioasă sau neserioasă este o asemenea speculație verbală, la ce nivel este pronunțată, ce profil are vorbitorul și unde este el plasat în eșafodajul de putere din Federația Rusă, elementele de această factură, cele de context și poziționare sunt luate în calcul de instituțiile specializate și încadrate într-un tot mai larg care dă trenduri, dă simboluri și permite decriptarea reală a tiradei domnului cu epoleți sub haină. Însă în spațiul public, perpetuarea mesajului e inadecvată la televiziunea publică.
În fapt, multiplicarea mesajului nu ajută decât celor care l-au emis și care îl pot utiliza – dacă nu l-au conceput de la bun început așa – drept o componentă a războiului informațional desfășurat chiar la nivelul statului nostru. Iar efectele încep să se vadă.
Am respins – poate pe bună dreptate la acea vreme – ideea că o anumită campanie de presă coordonată, comandată și dirijată ar putea fi vulnerabilitate sau risc de securitate la adresa instituțiilor statului român. Totuși, acest fapt a făcut să nu existe o preocupare timpurie spre studierea elementelor războiului informațional și ale războiului psihologic, să nu se organizeze cursuri cu jurnaliștii implicați în acest spațiu, să ratăm construirea unor forme naturale de apărare pe această dimensiune.
Piața ideilor e liberă, iar tentativa de blocare a perpetuării lor afectează democrația, libertățile cetățenești și modul nostru de viață. Trebuie însă să existe o cunoaștere a efectelor secundare ale fiecărui asemenea gest de multiplicare a unor asemenea știri. Responsabilitatea e necesară, ca și pregătirea pentru o perspectivă improbabilă, dar posibilă, ca apetența pentru spectaculos să fie utilizată pentru a inocula realități paralele fabricate în laboratoare externe. Doar la început a fost Cuvântul!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
