PULSUL PLANETEI. SUA a publicat un raport ofi cial care dezvăluie programul nuclear militar al Israelului

PULSUL PLANETEI. SUA a publicat un raport ofi cial care dezvăluie programul nuclear militar al Israelului

În februarie, Statele Unite au dat publicității un raport al Departamentului de Stat din 1987 care dezvăluie programul nuclear militar israelian.

 Este primul document public, care conține dezvăluiri despre programul nuclear asumat oficial de Statele Unite, nu și de Israel, care a păstrat până recent o poziție ambiguă în legătură cu acest aspect. Programul nuclear mai fusese expus public de către Mordechai Vanunu, care a lucrat 9 ani ca tehnician și a dat date, poze, către ziarul britanic Sunday Times, în 1986. Dar atunci era vorba despre surse neoficiale.

Raportul declasificat acum oferă informaţii despre programul nuclear al Israelului, la momentul realizării raportului „Critical Technological Assessment in Israel and NATO Nations” care oferă o descriere detaliată legată de progresele tehnologice militare şi dezvoltarea infrastructurii şi cercetării nucleare în anii 1970 şi 1980. Raportul, despre care se susține că ar avea 386 de pagini, nu este pe deplin public. Am reușit să îl văd în formula sa publică de 129 de pagini, unde datele despre Italia, Franța, Olanda, Danemarca sau Germania de vest sunt complet acoperite sau paginile despre ele lipsesc cu desăvârșire, fiind păstrate, în partea declasificată, doar referințele la Israel.

Astfel, raportul vorbește la pagina 20 – secțiunea I 3, despre facilitatea SOREQ de la Dimona, Beer Sheva, care e o facilitate similară cu Los Alamos sau Oak Ridge National Laboratories SUA, respectiv cu capacitatea de a face toate categoriile de activități în materie. În raport se notează că Israelul „dezvoltă genul de coduri care îi vor permite să producă bombe cu hidrogen”, iar în anii 1980, statul evreu atinsese capacitatea de a crea bombe de o mie de ori mai puternice decât bombele atomice, bombe cu hidrogen sau termonucleare.

Ne puteți urmări și pe Google News

Chiar dacă nu este vorba despre un raport la zi, faptul că Israelul este expus cu această capacitate nucleară militară are două efecte: permite presiunea asupra sa pentru semnarea Tratatului de Neproliferare – fiind cea de a patra țară nucelară, dar nesemnatară, după Pakistan, India și Coreea de Nord. Apoi are efectul de descurajare asupra vecinilor, dar ridică probleme și asupra transferurilor de tehnologie, despre care alegațiile neoficiale spuneau că ar veni din partea Franței, dar și a SUA ulterior.

Cât despre arsenalul nuclear, utilizabil pe toate categoriile de variante de livrare la țintă – rachetă cu rază medie, rachetă balistică de croazieră, avion, submarin - estimările vorbesc despre 75 - 400 de focoase. Prestigiosul institut suedez SIPRI vorbește despre 80 de focoase nucleare pe care lear deține Israelul, dintre care 50 pentru rachetele cu rază medie de acțiune Jericho II și 30 gravitaționale, pentru livrare la țintă din avion.

Raportul datează din anii '80, nu este adus la zi, dar ridică semne de întrebare privind momentul și motivul expunerii publice, înainte alegerilor din Israel. În plus, este pusă sub semnul întrebării doctrina lui Menahem Begin, a loviturii preventive contra-proliferare, care a stat la baza atacurilor împotriva facilităților nucleare din regiunea Orientului Mijlociu. Aici rezidă cea mai puternică lovitură de imagine, nu atât acolo unde este expusă capacitatea de acum 30-40 de ani a Israelului la nivel nuclear.

Cum ar mai putea reacționa astăzi Israelul cu un atac preemptiv la adresa facilităților nucleare iraniene, de exemplu, cum a făcut-o cu cele siriene, sau se prezumă că a făcut-o cu responsabilii programului nuclear iranian prin atacul cibernetic sau eliminarea savanților implicați dacă el însuși are un program nuclear? Această lovitură riscă să afecteze relațiile SUA-Israel și să avem noi suprize în Orientul Mijlociu în lunile următoare, inclusiv în negocierile 5+1 cu Iranul.