Puterea se manifestă, în primul rînd, asupra celor puternici

Sever Voinescu
Autor: | | 4 Comentarii | 731 Vizualizari

Puternicul este plasat, adesea, în situații fără multe ieșiri. Cei puternici sînt condamnați să se comporte ca atare. Altfel, puterea se pierde.

În anul 416 î.d.Hr., profitînd de o perioadă mai calmă a lungului război peloponesiac, atenienii au trimis o armată puternică, condusă de generalii Cleomedes și Tisias, să ocupe insula Melos (astăzi, Milos - da, chiar insula pe care, 2300 de ani mai tîrziu, va fi găsită încîntătoarea Venus, expusă azi la Luvru, chiar și fără brațe, anume ca să-i amuțească pe cei care se îndoiască perfecțiunea artistică). Locuitorii insulei erau coloniști lacedemoni, mai degrabă neimplicați în teribilul război, puțini și deloc războinici. Melianii își declarau continuu neutralitatea. În timp, Atena a mai trimis amenințări și solicitări de tribut, raiduri de jefuire, ba chiar o propunere de intrare în Liga de la Delos, dar Melosul le-a respins pe toate. Ochii Atenei erau ațintiți asupra insulei Melos nu doar din pricina bogăției ei, cît din pricina poziției ei strategice - adevărat punct de control al întregului arhipelag al Cicladelor.

Armata ateniană debarcă pe insulă, își instalează tabăra și trimite soli să discute cu dregătorii și oligarhii locali. S-a evitat o discuție în adunarea poporului. Discuțiile cu poporul de față sînt și incoerente și vagi; unde mai pui că poporul poate foarte ușor să înțeleagă eronat o discuție la care asistă. S-a preferat, așadar, o discuție cu ușile închise, în care să se vorbească deschis, cu cărțile pe masă.  În Cartea a V-a a ”Războiului Peloponesiac”, Tucidide povestește cum a decurs discuția dintre puternicii atenieni și liderii Melosului, victime sigure.

 Atenianul spune că Melosul trebuie să se supună Atenei nu doar pentru că ajută Sparta (Atena nu credea în pretenția de neutralitate a Melosului), ci pentru că, pur și simplu, este mai slab, iar cel slab se supune celui puternic. Melianul încearcă să ducă discuția în termenii utilității. De ce trebuie Atena să se războiască cu o insulă pașnică și neutră - nu-i mai util să aibă prieteni decît dușmani? Dușmănia celui slab nu face mari probleme celui puternic, în plus, Melosul trebuie să se supună și ca pildă pentru toți ceilalți slabi, să știe care le este condiția, explică atenianul. Cum ar fi ca Atena să cedeze Melosului slab, nu cumva asta ar transmite un semnal de slăbiciune despre Atena? - întreabă solul atenian. Ba da, continuă el, și ar fi un semnal deopotrivă fals (pentru că Atena este puternică și nu slabă), dar și subversiv (mai multe cetăți slabe ar putea avea ideea de a se ridica împotriva Atenei, de la care ar aștepta să cedeze). Bine, zice melianul, atunci vom lupta; chiar dacă armatele sînt inegale, vicisitudinile luptei pot fi hotărîtoare, în plus, dreptatea e cu noi, zeii sînt cu noi! Zeii, răspunde atenianul, sînt cei care au dat tuturor oamenilor legea care spune că cel mai tare supune pe cel mai slab. Prin urmare, acțiunea noastră de a vă supune este în perfect acord cu legile divine care, dacă tot a venit vorba, ne-au fost date și nouă ca și vouă - nu noi le-am inventat. Orice argument al melianului este întors abil de atenian și discuția ajunge la chestiunea onoarei ca argument al rezistenței. Atenianul îi avertizează că onoarea a împins adesea la gesturi necugetate care s-au terminat prost pentru cei slabi. În final, melienii aleg calea rezistenței. Atenianul le răspunde, înainte să plece: ”Voi...judecați viitorul mai limpede decît prezentul și priviți lucrurile nevăzute ca și cînd se realizează prin simpla voastră dorință, și încredințîndu-vă mult lacedemonienilor, norocului și nădejdilor, vă veți înșela tot așa de mult”. Atenienii au trecut la asediu, au cucerit Melosul, au ucis pe toți bărbații, au vîndut în sclavie toate femeile și copiii. Cînd insula a rămas goală, au adus 500 de coloniști atenieni și i-au stabilit acolo.

Melienii au crezut că pot face pe puternicii atenieni să se comporte altfel decît îi obliga propriul lor statut și au greșit. Primii care plătesc tribut puterii, sînt puternicii înșiși, care nu au voie să se comporte altfel decît ca puternici.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro