Vladimir Putin profită din plin de haosul din Europa şi de predarea de ştafetă din Statele Unite pentru a-şi pune în practică nestingherit interesele în Siria.

În ciuda furtunii de zăpadă, evacuările din Alep continuă cu zeci de autobuze. Potrivit cifrelor oferite de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, într-o săptămână, circa 30.000 de persoane au fost evacuate din Estul Alepului, controlat încă de rebeli.

În acest răstimp, Siria şi aliatul său, Rusia, lucrează la organizarea unei reuniuni a opoziţiei siriene, în luna ianuarie.

Dornic să profite de vidul politic provocat de perioada de tranziţie din Statele Unite, Moscova îşi împinge pionii pentru a-şi impune planurile în Siria, scrie La Croix.

Un lider al Partidului Socialist Naţional Sirian nu îşi ascunde încântarea:

„O reunire a înregii opoziţii siriene trebuie să aibă loc în ianuarie 2017, chiar la Damasc. Locul reuniunii a fost obiectul mai multor negocieri, mulţi preferând aeroportul din Damasc, din motive de securitate.”

Prudenţa este absolut de înţeles, la prima revenire în Siria guvernamentală, din partea opoziţiei aflate în exil în Egipt, Arabia Saudită şi Turcia, declarată persona non grata de către guvernul sirian, încă de la începutul războiului.

De neconceput cu doar un an în urmă, această reuniune sirio-siriană nu a putut fi organizată decât după ce Rusia a dat garanţii de securitate invitaţilor.

După crearea în ianuarie 2016 a grupului de opoziţie laică din interior, numit Humeymin, această nouă iniţiativă aflată sub patronajul Rusiei este cel mai recent semn al implicării crescânde a Moscovei în configurarea viitorului Siriei.

Putin profită din plin de faptul că a fost lăsat să joace singur pe scena din Orientul Apropiat de către administraţia Obama şi liderii europeni, iar acum caută să profite de hiatusul provocat de schimbarea de putere de la Washington, pentru ca, după 20 ianuarie, când va fi instalat preşedintele Donald Trump, viitoarea administraţie să se găsească în bună măsură în faţa faptului împlinit.

Kremlinul nu ezită să folosească cele mai diferite tactici pentru a-şi pune cât mai rapid planurile în aplicare. Unul dintre acestea este divizarea opoziţiei.

Acelaşi lider al PSDS citat mai sus comentează:

„În spatele obiectivului afişat de a strânge laolaltă toate curentele interioare şi exterioare ale opoziţiei siriene, ruşii vor să demonstreze cât de mare influenţă deţin prin puterea de a convinge toate aceste curente de a accepta invitaţia.”

Organizând reuniunea la Damasc, Moscova arată astfel că favorizează repunerea procesului de negociere în mâinile sirienilor şi ale guvernului lor, un element de suveranitate susţinut cu fervoare de diplomaţia rusă.

Un apropiat al ambasadei ruse la Damasc declară:

„Moscova începărtează astfel de la negocieri indivizii cei mai virulenţi faţă de guvernul sirian. Unul dintre obiectivele nemărturisite ale acestei reuniuni este de a crea o ruptură între grupul în exil de la Riad şi restul opoziţiei, pentru a diminua influenţa Arabiei Saudite în cadrul unei soluţii politice negociate.”

Această viitoare opoziţie politică siriană va facilita negocierile de pace în conformitate cu condiţiile dorite de Rusia, ceea ce va garanta prezervarea intereselor economice şi militare ale acesteia în Siria.

La rândul său, un apropiat al regimului sirian, citat de La Croix, comentează:

„Occidentul nu înţelege că Rusia are planuri pe termen lung în Siria. Totuşi, este suficient să vezi lucrările de amenajare de la portul şi aeroportul din Tartus, planificare în vecinătatea bazei lor navale. Sprijinul Mosciovei datează dinainte de intervenţia sa militară din 2015 şi legăturile cu Siria depăşesc cu mult simplul cadru prezidenţial. Pe plan militar, de pildă, ruşii colaborează pe teren cu numeroşi ofiţeri tineri, care le sunt recunoscători. Ei negociază şi cu opoziţia armată siriană şi realizează astfel contacte care le vor fi utile pe timp de pace.”

Această migăloasă muncă pe canavaua socială încă prezentă în Siria mizează pe locul important pe care aceşti actori îl vor deţine odată ce pacea va fi instaurată. Legăturile ţesute între Rusia şi Siria privesc toate sectoarele: militari, oameni de afaceri, rebeli şi parlamentari.

Doctorul Elian Mousas, şeful grupului Humeymim, declară:

„În ciuda ideilor vehiculate, prioritatea Moscovei în Siria nu este susţinerea lui Bashar Al-Assad cu orice preţ. Ruşi se tem mai ales de o prăbuşire a instituţiilor siriene similară celei din Irak, de după spănzurarea lui Saddam Hussein. Această reuniune şi cele care vor mai urma, le vor permite să pregătească propriul candidat capabil să-l înlocuiască pe preşedintele Assad.”

După ce au reuşit să elimine plecarea lui Assad dintre condiţiile prealabile oricărei negocieri, ruşii ştiu totuşi că zilele acestuia la putere sunt numărate, odată instaurată pacea. De aceea, doresc să-i asigure o ieşire acceptabilă, care să sarisfacă deopotrivă Uniunea Europeanp, Statele unite şi ţările din Golf.

Doctorul Mousad comentează:

„Preşedintele Putin crede că un viitor scrutin prezidenţial îl va da pe Assad victorios, însă nu cu mai mult de 45% din voturi, spre deosebire de cele 90% obişnuite. Moscova studiază posibilitatea unui candidat care să-i poată face faţă. O metodă de a-i lăsa lui Bashar Al-Assad o ultimă rundă de alegeri drept cadou de plecare la pensie.”

Rusia şi Iranul, care sprijină regimul de la Damasc, şi Turcia, care îi sprijină pe rebeli, au dat publicităţii o „declaraţie comună” privind Siria, pe 20 decembrie, scoţând astfel Occidentul din joc.

Cele trei au amintit „importanţa extinderii regimului de încetare a focului, a garantării unui acces neîngrădit la ajutor umanitar şi la libera circulaţie a populaţiilor pe teritoriul sirian”.

De asemenea, ele şi-au arătat disponibilitatea de a fi „garanţii” negocierilor între regimul de la Damasc şi opoziţie.

Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a explicat:

„Suntem gata să contribuim la elaborarea unui proiect de acord pentru negocieri între guvernul sirian şi opoziţie.”