Radiografia completă unei tâlhării comise de primării în cârdăşie cu şmecheri sau interlopi. DNA, DIICOT şi ANAF sunt pe recepţie?

Radiografia completă unei tâlhării comise de primării în cârdăşie cu şmecheri sau interlopi. DNA, DIICOT  şi ANAF sunt pe recepţie?

Înalta Curte de Casaţie şi justiţie a desfiinţat sistemul ilegal prin care tot felul de şmecheri cu firme de ridicări auto au tâlhărit pur şi simplu, la drumul mare, mii de şoferi. Abuzul a fost comis ani de zile cu sprijinul Poliţiei Locale şi a produs situaţii care ar trebui studiate atent de procurorii DNA şi DIICOT.

Vorbim de o şmecherie prin care, sub aparentă legalitate, mii de oameni au fost pur şi simplu tâlhăriţi de sume importante.

Sub pretextul sancţionării parcării ilegale, hingherii storceau până la 200 de euro de la fiecare şofer, folosind un mecanism de presiune bine gândit în care era folosită chiar Poliţia Locală.

Sub pretextul eliberării domeniului public de maşinile parcate ilegal, mai multe consilii locale din România au votat tot felul de hotărâri de consiliu local care au produs un sistem abuziv de jecmănire a şoferilor. Acest sistem a fost desfiinţat luni de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la sesizarea Avocatului Poporului.

Ne puteți urmări și pe Google News

Argumentul pentru care Înalta Curte a declarat ilegale ridicările auto este foarte simplu: consiliile locale au legiferat în zona circulaţiei rutiere, unde nu se poate legifera decât la nivel naţional.

Pentru a înţelege clar principiul juridic în discuţie puteţi face următorul exerciţiu de imaginaţie.

Îmaginaţi-vă că de mâine consiliul local din Videle ar decide că în această localitate nu se mai trece la culoarea verde a semaforului, ci la cea roşie. Apoi Poliţia Locală ar ridica permisele tuturor şoferilor care trec prin intersecţii la culoarea verde şi ar cere taxe aberante pentru returnarea permiselor.

Asta au făcut toate consiliile locale care au decis, după cum i-a tăiat capul pe primari, că pentru orice parcare neregulamentară se dispunea ridicarea autoturismului.

Măsura, aplicată în toate ţările civilizate, însă în condiţii bine gândite, a fost urgent românizată şi transformată într-o menghină prin care câţiva şmecheri cu firme private de ridicări au început să stoarcă şoferii de bani, cu taxe total aberabte de ridicare, transport şi depozitare a maşinilor care făceau ca un şofer să plătească până la 200 de euro pentru recuperarea maşinii.

Transportul pe kilometru era în Sectorul 6, de exemplu, mai scump decât transportul de marfă cu elicopterul.

De asemenea, şoferii erau obligaţi să achite un tarif de depozitare pentru 24 de ore, chiar dacă, maşina stătea în depozit numai 15 minute, alt jaf. Asta în condiţiile în care primăriile asigură sediile e funcţionare pentru hingherii auto şi paza depozitelor, adică practic aceştia au costuri minime de funcţionare.

După primul an de funcţionare a noului sistem, sute de şoferi escrocaţi astfel au început să dea în judecată primăriile şi să primească câştig de cauză.

Aparent se făcea dreptate, numai că în fapt, erau furaţi a doua oară toţi contribuabilii din fiecare localitate sau sector unde instanţa constata că ridicarea a fost abuzivă.

Daunele dispuse de judecători erau plătite din banii primăriilor, nu ai şmecherilor cu firmele private de ridicări. Ei prestaseră serviciul la cererea Poliţiei Locale, în baza unui contract de asociere.

Astfel, erau furaţi a doua oară toţi contribuabilii, chiar şi cei fără maşini, pentru că din impozitele lor se achitau sumele pe care hingherii auto le contabilizau ca cifre de afaceri.

Cu un sistem atât de bine pus la punct, firmele şmecherilor care se asociaseră cu primăriile ar fi trebuit să înregistreze profituri uluitoare.

Aici apare al treilea jaf, pe care ar fi trebuit să-l observe ANAF de foarte mult timp: firmele de ridicări declară, culmea, pierderi.

În Sectorul 6, de exemplu, unde se practicau cele mai mari tarife de ridicare, transport şi depozitare din ţară, firma Ilcor Auto a declarat pierderi în fiecare dintre ultimii trei ani pentru care a depus bilanţul fiscal la autorităţile competente.

Vorbim de o sumă totală de 477.106 euro pierderi declarate în numai trei ani. Interesant, nu-i aşa?

Absurdul situaţiei ar fi trebuit să urle la inspectorii care caută fraude.

De ce ar aduce un cetăţean de acasă 477.106 de euro pentru a ridica maşini din sector?

După primul an cu pierderi, cei de la ANAF trebuiau să îşi pună mari semne de întrebare. Nu s-a întâmplat asta şi aşa s-a putut agrava situaţia.

O altă situaţie, chiar mai bizară, este de competenţa DIICOT sau DNA.

Pentru a justifica în faţa comunităţii locale necesitatea funcţionării sistemului abuziv, tot în Sectorul 6, primăria se laudă pe site-ul instituţiei cu numărul maşinilor ridicate de Ilcor. Numai că dacă aduni toate maşinile ridicate într-o lună şi faci media zilnică, afli cu stupoare să este mult diferită de media care rezultă din cifra de afaceri declarată de Ilcor, comparată cu tarifele practicate.

Toate aceste elemente duc către suspiciunea rezonabilă că ceea ce se ridică din teren nu este consemnat fidel în contablitate, pentru că firma ar fi trebuit să aibă o cifră de afaceri mult mai mare şi profit, nu pierdere. Valoarea sumelor nedeclarate şi motivele pentru care o astfel de firmă merge pe pierdere ar trebui să facă obiectul unei investigaţii DIICOT, având în vedere sumele totale uriaşe implicate în afacere.

Dincolo de ciudăţeniile din rapoartele contabile ale unei astfel de firme rămâne o altă temă importantă de gândire, la care ar putea să reflecteze procurorii DNA:

Ce interese au determinat unii primari să menţină sistemele abuzive în funcţiune, deşi bugetele locale plăteau tot mai des despăgubiri. Unii primari au renunţat imediat ce Justiţia le-a dat dreptate primilor reclamanţi. Câţiva au insistat, cu otice risc şi orice cost, să menţină în funcţiune sistemele abuzive. De ce?

Este cazul Sectorului 6, unde o sursă judiciară susţine că sunt implicaţi în afacere cei mai importanţi interlopi ai cartierului.

 

”Când au fost scoşi din circuit Cămătarii, au umplut locul alţi interlopi. Este vorba de un clan care se ocupă şi cu ridicările. Afacerea a fost perfectatră de Poteraş şi e rulată acum pentru Mănescu” mi-a explicat acum câteva luni o sursă care lucrează în zona clanurilor interlope.

Poteraş este recent condamnat la opt ani de închisoare pentru potlogării care au provocat statului peste 52 de milioane de euro prejudiciu.

Firma din Sectorul 6, Ilcor Auto, are ca administrator pe Victor Viorel Vieru, un cetăţean care mai administrează multe alte firme. Aproape toate pe pierderi de ani de zile. Evident, până acum nimeni din ANAF nu şi-a pus problema să verifice, totuşi, de unde face rost acest cetăţean de sumele necesare pentru a menţine în funcţionare atât de multe firme care, întâmplător, sunt în pierdere constant.

Nu cumva e un mod de operare contabil care produce anual evaziune fiscală?  

Printre firmele gestionate de Vieru este o casă de amanet şi o firmă de pază. În documente, pratronul firmei Ilcor este un oarecare domn Alexandru Marin Lazăr. Acest domn mai este proprietar la WOLF GENERAL SECURITY SRL.

Dincolo de ciudăţeniile fiscale de prin rapoartele depuse la Fisc de şmecherii care se ocupau cu ridicările abuzive de maşini, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care stopează ilegalitatea, are şi implicaţii penale.

În acest moment, miile de şoferi care au fost victime ale ridicărilor ilegale, sunt părţi vătămate iar sumele plătite de ei pentru a-şi recupera maşinile pot contura un prejudiciu total uriaş. O astfel de sumă ar impune consecinţe grave pentru şmecherii implicaţi în această tâlhărie la drumul mare.

Tarifele exagerate care nu profuc profit, ci pierderi declarate, ar trebui să dea de gândit ANAF şi DIICOT. Motivele pentru care numai câţiva primari au insistat să menţină sistemul abuziv ar trebui să dea de gândit DNA. Dincolo de aceste aspecte, mai sunt câteva lucruri importante pentru public, necesare înţelegerii abuzului comis asupra comunităţilor locale de câţiva şmecheri aflaţi în cârdăşie cu funcţionari ai primăriilor sau consiliilor locale. Asta pentru că cei care nu deţin maşini au tendinţa să creadă că sistemul era just.

Măsura ridicării autoturismului este, în fapt, o confiscare temporară a proprietăţii cuiva. Vorbim de o măsură foarte gravă, care trebuie aplicată cu mare grijă.

Pentru a înţelege gravitatea situaţiei, vă propun următoarea comparaţie. Imaginaţi-vă că de mâine consiliile locale ar vota hotărâri care ar permite Poliţiei Locale să aresteze 30 de zile persoanele care circulă fără bilet pe tramvai sau autobuz. Este evident că aşa ceva ar reprezenta un abuz fără precendent şi niciun om normal la cap nu ar putea crede că aşa ceva este normal.

Asta au făcut primarii care au insistat cu ridicările auto în varianta de până acum.

Măsura confiscării temporare a autoturismului, pentru că asta reprezintă în fapt ridicările, se aplică în toată lumea civilizată, dar nu pentru orice situaţie. Ea poate să fie justificată dacă maşina ridicată blochează circulaţia şi astfel încalcă dreptul constituţional la liberă circulaţie al altor persoane.

De asemenea, este necesară dacă cineva îşi parchează maşina pe un loc de parcare aflat în proprietatea altei persoane, încălcând astfel un drept de proprietate.

Se poate impune ridicarea şi dacă maşina blochează un hidrant, pentru că astfel procoacă un pericol public iminent. Pentru orice altă situaţie există instituţia amenzii contravenţionale, sancţiunea justă în comparaţie cu ”răul” făcut societăţii. Este exact ca în comparaţia cu arestarea preventivă. Măsura se dispune dacă suspectul a comis o infracţiune gravă, nu pentru orice contravenţie.

Regulamentele ilegale în baza cărora şmecherii au ridicat maşini permiteau ”arestarea” autovehiculului chiar şi în situaţia în care acesta nu era parcat cu roţile perfect paralel cu bordura, o greşeală minoră care nu deranjează în niciun fel pe nimeni.

Situaţia este cu atât mai injustă, cu cât administraţiile locale care au permis funcţionarea sistemului abuziv nu au făcut în toţi aceşti ani niciun loc nou de parcare. Nu aveau interesul să le facă, pentru că astfel diminuau numărul maşinilor bune de ridicat de către hingherii auto.

Rămâne să vedem dacă vreun inspector ANAF, vreun procuror DIICOT sau DNA va studia această afacere declarată abuzivă chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Un lucru e cert, Înalta Curte a stopat luni unul dintre cele mai grave abuzuri comise împotriva a mii de şoferi de către autorităţile locale. O tâlhărie la drumul mare, mascată sub aparenta legalitate a sancţionării şoferilor care parchează ilegal.  

Fără consecinţe penale, însă, riscul să apară o altă escrocherie similară este iminent.

Primarii şi consilierii locali care au permis funcţionarea acestui sistem trebuie să suporte consecinţe penale pentru că acţiunile lor au păgubit mii de persoane cu sume importante.