Republica Moldova, la 25 de ani de independenţă: scapă cine poate în Occident! | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | 0 Comentarii | 516 Vizualizari

Împreună cu IMAS Chişinău şi cu deschide.md, Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, pe care-l conduc, a desfăşurat un sondaj de opinie şi un studiu, la 25 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Am vrut să vedem cum arată astăzi elementele de identitate ale cetăţenilor Republicii Moldova, raportarea la Independenţă, mândria şi motivele de mândrie pentru realizările din ultimii 25 de ani, ce a mers, ce nu a mers, spiritul comunitar, coeziunea societală şi perspectivele Republicii Moldova.

Confuzie, ambiguitate, neclaritate, incoerenţă, inconsecvenţă sunt caracteristicile actuale ale cetăţenilor. Populația Republicii Moldova dovedește că nu este o naţiune etnică, părăsind trendul înregistrat în 2005, nu este o naţiune civică, ci este caracterizată de o formă ciudată de „naţionalism statalist”. Astfel, elementul de coeziune e cetăţenia, cu precădere. De asemenea, simbolistica statală mai apare ca element comun de percepție a comunității. Locul naşterii, identitate locală-regională urmează în linia identității percepute și declinate, în timp ce elementele legate de „dreptul sângelui”- istorie, religie, cultură, etnie, naţionalitate – au coborât la nivelul marginal al percepției și autoidentificării. De notat și faptul că identitatea europeană este încă neclară, dar e prezentă și e în creştere.

Coeziunea populaţiei e dată de existenţa statului. De cetăţenie (un dat, nu o alegere) şi de locul naşterii şi unde locuieşte/locuiesc părinţii (un datum). E o coeziune statală, nu una naţională, nici una civică. Comunitatea este neintegrată, coeziunea societală e la nivele infime, neconvingătoare după 25 de ani de Independență. Mai mult, în continuare sondajele arată un comportament al majorităţii paradoxal, comportament de tip minoritar, de comunitate discriminată şi nemulţumită, nesigură, o minoritate într-un imperiu, nu o majoritate la sine acasă. Acest lucru, probabil, din cauza memoriei afective și istorice, a tarelor existenţei în fostul Imperiu, al dependenţei continue de metropolă sau, măcar, din cauza nedesprinderii de metropolă. Mai mult, resentimentele şi percepţiile arată, în continuare, o discriminare pozitivă, sau, dacă vreţi, o dominaţie a minorităţilor rusă şi rusofonă faţă de majoritate – poziţii mai bune, favorabilitate socială (şi pe fondul unui spaţiu de toleranţă tradițional, dar şi prin lipsa coeziunii şi a voinţei interne a majorității de a se simți stăpână la ea acasă). O arată răspunsurile la întrebările legate de relaţiile interetnice. Acest fapt şi alte elemente de structură a respondenţilor la diferitele întrebări din sondaj arată că nu avem de-a face cu nașterea unei naţiuni civice. Coeziunea societală e slabă, percepţia și simțul de comunitate sunt neconcludente, neconvingătoare, și e puțin probabil că s-ar putea crea în viitor. Vestea bună e că avem de a face cu un stat european şi cetăţeni europeni. O demonstrează opțiunile la nivelul identităţi individuale. Avem o populație idealistă, înclinată spre valori şi componentele democratice. Trăsături individuale definitorii care se decelează (şi, prin comparaţie cu studii anterioare, 2005) pentru cetățenii Republicii Moldova: dezamăgiţi, pesimişti, fără speranță, caută soluţii individuale, nu colective. Idealişti, deschişi spre idei, proiecte viziuni noi, deschişi spre re-energizare a efortului pentru edificarea unui proiect comun.

Astfel, respondenții notează la capitolul câştiguri în ultimii 25 de ani, în primul rând drepturi şi libertăţi din formula fundamentală a democraţiei şi drepturilor omului (deci valori fundamentale). E adevărat că, de la distanță, pe prima poziție e libera circulație, dar apar imediat și dreptul la exprimare, libertatea cuvântului, libertatea presei, drepturile electorale (a alege şi a fi ales). Pe locul doi, în mod paradoxal, este accesul la tehnologie. Libertatea economică şi drepturile economice – economie de piaţă, privatizări, libertatea de a face afaceri – e pe locul trei. În fine, abia pe locul patru e componenta pragmatică, mercantilă, consumeristă - accesul la bunuri şi produse. E o bună structură a caracteristicilor populaţiei Republicii Moldova, care dă loc la optimism. Totuşi 50% din cetăţeni vor să plece, ca soluţie pe cont propriu, iar 78% din cei sub 30 de ani îşi văd viitorul departe de locul unde s-au născut. În fine, pe al treilea plan, am fost interesat în studiu de frici colective, adică practic de percepţia ameninţărilor externe. Vorbim despre un nivel foarte redus al percepţiei ameninţărilor comune, deci despre o plasare pe ultimele poziţii ale preocupărilor a acestor temeri. Teorismul, migraţia sunt la coada clasamentului, fapt ce arată că, spre deosebire de europeni, cetăţenul mediu din Republica Moldova are altă agendă de priorităţi, distinctă, din cauza unor nevoi şi probleme individuale, familiale, de existenţă, de supravieţuire, probleme interne, şi soluţii sunt preponderent individuale, nu colective. Pe de altă parte, e de remarcat faptul că a crescut percepţia de ameninţare în privinţa Transnistriei, probabil în contextul actual, cu două componente: ameninţarea directă, dată de recentele exerciţii militare, şi ameninţarea unei soluţii defavorabile, prin forţarea/impunerea unor soluţii pe baza concesiilor unilaterale ale Chişinăului.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro