Visele frumoase nu pot fi şterse din mintea oamenilor de nicio forţă pământeană şi, de aceea, dacă sunt pozitive, ele rămân ca singure speranţe care îi pot anima permanent, spuneam ceva mai demult tot în EVZ, cu acelaşi subiect: 1940, Basarabia şi dorinţa de reunificare cu ţara mamă (lesne de găsit pe Google).
În prezent, se întrevede neşansa ca dorinţa reunificării să rămână acelaşi vis etern al multor români de pe ambele maluri ale Prutului. Adevărul este că actul reîntregirii (căci despre reîntregirea istorică a României este, până la urmă, vorba) ar trebui să ia cu precădere naştere ca urmare a voinţei politice a factorilor de putere ai R. Moldova şi nu în alte condiţii. În consecinţă, tot ceea ce ar putea face acum România, este să aştepte cu calm ipoteticul accept oficial al Chişinăului, pentru a nu provoca inutil rumori negative periculoase dinspre întinsul Est şi chiar unele obiecţii de la Vest. Însă, până în momentul când editez rândurile de faţă, toate informaţiile care parvin dinspre Chişinău indică, conform sondajelor pre-electorale, faptul că balanţa rezultatului foarte apropiatei alegeri democratice a Preşedintelui Republicii Moldova arată tendinţa declarată a peste 50 + 1% dintre viitorii votanţi de a opta pentru cel ce promite a direcţiona micul stat moldovean către Răsărit. Şi, astfel, dacă ceea ce arată acum sondajele basarabene se va adeveri în urma scrutinului electoral, atunci, visul reunirii va rămâne în continuare doar un vis. Probabil, că la asta a contribuit şi totala lipsă de tact şi de viziune a autorităţilor politice şi a celor de forţă româneşti, afişate nătâng în aceste zile, când tinerii unionişti basarabeni veniţi la Bucureşti, au fost brutalizaţi inutil de braţul înarmat al Puterii efemere! Deşi sunt şi unele „voci din off” ce, spre totala noastră derută, sugerează că totul s-ar fi jucat după un scenariu menit să abată atenţia „prostimii” de la un exploziv „breaking news” de presă!
România nu pierde nimic şi nici nu face acte de caritate dacă se face unirea. Dimpotrivă, câştigă în greutate!”, declară domnul Traian Băsescu. Totuşi, în ciuda gândurilor profund înălţătoare, mulţi români se întreabă cum ar putea suporta România o creştere bruscă, apăsătoare, a solicitărilor de ajutoare sociale. Viaţa politică internă s-ar complica cu un puternic partid comunist pro-rus şi cu numeroşii susţinători ai acestuia, mai ales în mediul rural basarabean şi care ar deveni şi mai periculos dacă ar intra în ilegalitate. În plus, am îngloba automat, volensnolens, o numeroasă minoritate rusă, ucraineană şi găgăuză, a cărei prezenţă aici ar putea da ocazia fericită marelui fost prieten de la Răsărit să aibă motive – conform doctrinei recent adoptate – de a interveni militar oriunde se află locuitori de naţionalitate rusă, care îi solicită ajutorul. Dominaţi de euforia simţămintelor patriotice, nu cumva am neglijat problema reală a costurilor eventualei uniri?
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
