Ne-am obişnuit ca la date rotunde, să celebrăm. Iată, în aceste zile celebrăm 25 de ani de la Revoluţia din decembrie şi 10 ani de mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. Alăturarea este fortuită, dar sunt două date care ne îndeamnă să celebrăm şi bineînţeles, să facem bilanţul. Acum 25 de ani, un preşedinte al României a fost „judecat” şi executat. După el am avut alţi preşedinţi.
Autor: Alexandru Doru, profesor
Vechii greci spuneau că tiranii înalță monumente impunătoare, deoarece, fiind lipsiţi de legitimitate, prin activitatea edilitară se legitimau politic. Conform acelora, preşedintele executat în decembrie 1989 a fost în mod indubitabil un tiran, Palatul Parlamentului stă pentru lungă durată mărturie. Ceilalţi preşedinţi, de asemenea, nu sunt tirani pentru că n-au construit nimic. Pentru noi, contemporanii lor, rămân doar prin cîteva expresii de genul „animalule”, „prostănac” sau „m-au învins structurile”, iar după ce nu vom mai fi noi, probabil vor rămâne ca note de subsol în orice istorie contemporană a României.
Ce rămâne după Traian Băsescu? Nu o figură carismatică, nici vorbe de duh memorabile, nici construcţii impresionante. Rămân însă breaking news-urile prin care se anunţă încă o reţinere spectaculoasă, a unuia care a crezut că cei 25 de ani i-au permis să fure şi să creadă că se bucură de imunitate. Rămâne o justiţie care se luptă cu un „blestem românesc”, proastă şi răuvoitoarea guvernare. Cei care au un număr de ani, îşi amintesc cum imediat după Revoluţie, poliţia era „timidă” şi toţi golanii sărbătoreau pe străzi. 25 de ani de „timiditate” a Justiţiei, i-au făcut pe mulţi români să regrete în mod nejustificat perioada de dinainte de decembrie1989. E îngrozitor să regretăm perioada comunistă, dar, dacă o justiţie puternică şi independentă ne va reda încrederea, atunci Fiat iusticia!
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu pot regreta un tiran, n-am de ce regreta nişte purtători de vorbe, dar pe unul care îmi redă încrederea şi speranţa în ţara mea, cred că am de ce să-l regret. Dacă prin asta îmi veţi spune că sunt băsist, fie ! Dacă după Traian Băsescu rămâne un „stat de drept” cu ceea ce derivă din asta, atunci asta e, sunt băsist!
Recomandările noastre
