Parafrazând celebra piesă a lui Tennessee Williams („Un tramvai numit dorinţă”), cred că titlul ales acum, fără a impieta cu nimic opera dramaturgului american, vine de la sine ca urmare a impresionantului context politic mobilizator pe care îl trăim cu toţii în momentul de faţă în România.
Probabil că una dintre sechelele rămase din nefasta perioadă a naţionalcomunismului ceauşist, perpetuată bine, întipărită în subconştientul unei părţi a poporului român, este şi nevoia ardentă a unui tătuc urcat în fruntea ţării, care să satisfacă tuturor, cu mână de fier, toate speranţele de trai şi, pentru asta, să fie proslăvit fără limite de către supuşi. De aşa „fericire”, de aşa mână de fier mai au azi parte, poate, doar nord-coreenii. Ţările civilizate, democratice, nu pot concepe o asemenea ordine statală şi, ca atare, resping o astfel de reminiscenţă de esenţă tribală.
De aceea, sunt aproape uluit când văd cum creşte incontrolabil în România cultul personalităţii lui Klaus Iohannis, mai ales când este ridicat în slăvi chiar şi de bocitoarele de la A3 şi RTV, în aşa fel încât nivelul de aşteptare din partea acestui om serios şi bun gospodar a ajuns la o cotă mult prea înaltă, pentru cât va putea el să ofere. Astfel, există riscul unei mari dezamăgiri resimţite de o bună parte a electoratului, care şi-a pus toate speranţele într-un singur om. Nu trebuie uitat că aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Emil Constantinescu. Un preşedinte ales prin vot liber, într-o ţară democrată, nu deţine puterile nemăsurate ale unui dictator. Un preşedinte democratic ales are atribuţii limitate. Practic, ţara este administrată de puterea politică a momentului şi guvernul sprijinit de aceasta. În ceea ce-l priveşte pe Klaus Iohannis, el este – după cum se observă deja - presat de forţele politice care l-au propulsat, ca să le faciliteze accesul rapid la ciolan.
Preşedintele ales Iohannis probabil că va dori să-şi respecte, pe cât va putea, promisiunile făcute în campania electorală, dar în niciun caz nu va putea îndeplini aşteptările tuturor simpatizanţilor actuali. De aici vor începe şi problemele cu care se va confruntă, inevitabil, pe parcursul mandatului său. Trebuie să fim realişti, judecând la rece! Însă atenţie! Fariseii democraţiei - a se vedea şi televiziunile menţionate mai sus - aplică tactică perversă de a exagera gradual imaginea lui Klaus Iohannis până la cote de unde, la un moment potrivit, le va fi mult mai lesne să-i producă prăbuşirea, care ar putea fi letală politic.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
