PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Bătălia mea cu Cenzura consensului

Autor: | | 62 Comentarii | 2918 Vizualizari
cristoiu_01
Preocuparea mea de a scrie şi altfel, poate mai aproape de adevăr, despre Criza Crimeii, a revoltat pe unii şi-a nedumerit pe alţii. Într-o atmosferă dominată de isteria anti-rusească, am căutat să abordez nuanţat o realitate imposibil de descifrat în alb- negru, şi să atrag atenţia asupra unor incalificabile falsuri de presă, cum a fost cel despre cererea de alipire a Transnistriei la Rusia.

De ce am făcut asta? Mai întîi pentru că, spre deosebire de jurnaliştii tineri, eu am trăit din plin vremurile clişeelor propagandistice pe cît de insistente, pe atît de plicticoase. Nimic n-am ajuns să urăsc, după anii Ceauşescu, decît lucrurile de a gata pe care le văd vîrîte de gît, spre înghiţire pe nemestecate, multor truditori din ziare şi de la televiziuni. Aşa cum am mai scris, nenorocirea unei gîndiri independente în anii comunismului Ceauşescu nu consta în obligativitatea de a scrie bine despre Conducător (în definitiv se puteau găsi în viaţa şi activitatea lui Ceauşescu şi lucruri lăudabile, ci în constrîngerea de a scrie exclusiv într-un fel, folosind clişee care deveniseră, prin repetare imbecilă, insuportabile. După decembrie 1989, climatul de libertate a cuvîntului mi-a dat posibilitatea să scriu ce-mi trece prin cap. În acest context, am devenit alergic la noua propagandă, cea postdecembristă, chiar dacă nu obligatorie pentru un jurnalist, suficient de puternică pentru a influenţa pervers scrisul la gazetă. Pe cristoiublog.ro de marţi, 25 martie 2014, am reprodus cu mîndrie acum, la împlinirea a 15 ani de la declanşarea agresiunii NATO împotriva Serbiei, înjurătura cu care m-am pricopsit din partea fostului preşedinte, Emil Constantinescu, pentru poziţia mea din 1999 împotriva intervenţiei NATO şi mai ales împotriva slugărniciei cu care noi ne-am pus la dispoziţia agresorilor. Am făcut-o printre altele şi pentru că mă scoseseră din sărite clişeele propagandei oficiale repetate papagaliceşte de întreaga presă din România. În abordarea de către presa noastră a Crizei Crimeea, am dibuit rapid tezele şi conceptele pe care propaganda NATO şi propaganda americană vor să ni le vîre pe gît. NATO pentru că generalii de la conducere Alianţei vor să obţină de la statele membre un efort financiar mai mare pentru înarmare. America, pentru că statele mici sunt văzute ca nişte maidanezi care trebuie să hămăie la comandă împotriva celor asupra cărora îi asmut americanii. Împotriva acestor clişee, înghiţite de mulţi jurnalişti pe nemestecate, am scrie eu căutînd să gîndesc şi cu capul meu, nu numai cu cel al politicienilor români înscrişi în noua întrecere socialistă Cine e mai pro-american. În al doilea rînd, am simţit manifestîndu-se din nou – ca şi în alte cazuri, Agresiunea NATO asupra Jugoslaviei, aprecierea sistemului comunist, aşa zisa Primăvară arabă - cenzura consensului. Despre această cenzură notam cu ceva timp în urmă.

Cenzura consensului-cenzura clişeelor sincere

Am scris şi vorbit de mai multe ori pînă acum despre ceea ce Ignacio Ramonet, directorul publicaţiei Monde Diplomatique, numea Cenzura consensului. Pornind de la abordarea conducătorului cubanez în media din Franţa, prestigiosul publicist de Stînga sesiza în prefaţa la memorabilul dialog cu Fidel Castro, ("Biographie `a deux voix", Fayard/ Galilee, 2006) un fenomen tipic lumii noastre de azi. La un moment dat, în legătură cu un eveniment, cu o ţară, cu un personaj, se instalează în media unanimitatea zdrobitoare a unui punct de vedere, dacă nu chiar a unei abordări. Mecanismul prin care se iveşte şi se impune această unanimitate înfricoşătoare rămîne de descifrat. Îşi spun cuvîntul, deopotrivă, tentaţia jurnaliştilor de a se lua unul după celălalt, dar şi fatala superficialitate a unei profesii trăind din adevăruri de azi pe mîine. Pentru spiritul critic, înzestrat cu nenorocitul nărav de a nu înghiţi pe nemestecate tot ce i se oferă în materie de opinii, această unanimitate alcătuieşte o teribilă presiune intelectuală. Îţi dai seama că tot ceea ce se spune despre un eveniment sau despre o stare de lucruri e o sumă de prostii născute din simplificarea primitivă a unei realităţi complexe. Cum însă să te ridici şi să contrazici unanimitatea din ziare şi de la televiziuni? De aceea, în cele mai multe cazuri, posesorii unui alt punct de vedere preferă să tacă. A înfrunta cenzura consensului – spune Ignacio Ramonet – cere un curaj deosebit, deseori vecin cu nesăbuinţa. Directorul lui Monde Diplomatique n-a cunoscut cenzura comunistă. Dacă ar fi cunoscut-o, s-ar fi referit, desigur, la curajul de a înfrunta cenzura comunistă pentru a circumscrie curajul de a sfida cenzura consensului. O asemenea circumscriere ar dovedi însă că îndrăzneţul publicist s-ar supune şi el, fie şi măcar într-o privinţă, cenzurii consensului. Cenzura consensului în democraţie e, prin raportare la cenzura din comunism, înfricoşătoare. În comunism, opinia unanim împărtăşită în ziare şi la televiziune era impusă de autorităţi. În democraţie, opinia unanimă e asumată fără constrîngeri de toţi cei care o vehiculează. De aceea, a o înfrunta cere un curaj infinit mai mare decît cel reclamat de cenzura comunistă. Pentru că a înfrunta cenzura consensului înseamnă a contrazice persoane sincer convinse de clişeele pe care le rostesc. De a lungul celor două zeci de ani de activitate în presa liberă am avut a mă confrunta de zeci, sute de ori cu blestemata cenzură a consensului. La intervale aproape regulate, opinia publică de la noi a fost captiva unor clişee, unanim acceptate, toate ivite însă din absenţa spiritului critic. Cea mai mică tentativă de a le pune la îndoială plecînd de la complexitatea realităţii stîrnea nu numai nedumeriri sau zîmbete dispreţuitoare, dar şi etichetări de vîndut cuiva. O dată trecută febra unui clişeu, opiniei publice îi revenea luciditatea. Pe acest fond, se iveau îndoielile, ba chiar şi contestările clişeului. Spre deosebire de cenzura comunistă, cenzura consensului nu face eroi. CITIȚI ȘI:
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Agitarea pericolului rusesc face jocurile Rusiei
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cine a răsturnat regimul Ianukovici? Nu cumva chiar Moscova?
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Va reuși DNA să reformeze cu adevărat PSD-ul?
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Victor Ponta moare să fie șef de Coaliție, fie aceasta și pe hîrtie
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. PNL se pregăteşte să scape din îmbrăţişarea dulceagă a lui Victor Ponta?
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ”Deși Partidul vrea, Victor Ponta refuză să candideze” - o șmecherie electorală la care presa noastră a pus botul
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Victor Ponta vrea să ascundă Parlamentului și țării înțelegerile secrete încheiate cu UDMR prin boscheți
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Invocînd cuvîntul de onoare al lui Victor Ponta (!), Traian Băsescu a încălcat grav Constituția
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Guvernul Ponta 3 – un Guvern dat cu nițel lustru occidental pentru ca Penalii din PSD să poată trece Legea Amnistiei
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Crin Antonescu și Victor Ponta față-n față cu șansa vieții lor
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. În Criza din Crimeea, naționalismul ucrainean – unul dintre cele mai tembele din Europa de azi - chiar n-are nici o vină?!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Victor Ponta caută un alt partid de pus în pieptul PSD, cum a fost PNL

Citeste si:


Tag-uri:
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Bătălia mea cu Cenzura consensului .




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>

Libertatea

RTV

WOWbiz

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi