Joi, 2 octombrie dimineaţa, televiziunile de ştiri au fost trezite din somn de o informație Breaking News: 150 de poliţişti specializaţi în investigarea fraudelor, investigaţii criminale, arme, explozivi şi substanţe periculoase, luptători SIAS, 27 de inspectori vamali din cadrul Direcţiei Generale Vamale şi trei inspectori din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă, au descins la sediul Rafinăriei Petrotel din Ploieşti, procedînd la 23 de percheziţii, la ridicarea unor saci de documente şi la punerea sechestrului pe tot ce se vedea cu ochii.

 

 

 

Un american nimerit întîmplător pe teritoriul moldo-valah, auzind ştirea, ar fi crezut că Sediul Petrotel din Ploieşti a fost cucerit peste noapte de un comando al Statului islamic, pe cale de a-i tăia gîtul, în vederea publicării pe Internet, a unei băştinaşe, suspectate de a fi agent CIA sub acoperire.

Un român, de mult obişnuit cu loviturile de presă spectaculoase ale procurorilor, care dau curs frustărilor de a activa în democraţie, unde procurorii, poliţiştii, ofiţerii SRI şi, în general, membrii Forţelor de ordine, nu stîrnesc la ivirea lor poziția de drepți a cetăţenilor, cum se întîmpla pe vremea lui Stalin, şi-a dat seama imediat că trebuie să fie o nouă superproducţie hollywoodiană semnată de una dintre cele două mari case de producţie cinematografică din ultimii ani:

DNA şi Parchetul General.

Intuiţia românului n-a fost înşelată.

Un Comunicat venit de îndată aducea la cunoştinţa naţiei că nu era vorba de o descindere împotriva Mafiei din Chicago, nici de o intervenţie a trupelor SEAL împotriva unor terorişti înarmați cu bomba nucleară, ci de o acţiune a Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Ploieşti împotriva firmei Lukoil acuzată, într-un dosar din 2014, de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Joi, 2 octombrie 2014, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploieşti pune sechestru asigurator pe stocurile comerciale şi pe conturile companiei.

Vineri, 3 octombrie 2014, Lukoil anunţă c-a început procedurile de oprire a Rafinăriei, deoarece sechestrul pus de Parchet a blocat conturile bancare şi stocurile comerciale ale companiei.

Luni, 6 octombrie 2014, premierul Victor Ponta, critică decizia procurorilor de blocare a conturilor.

Tot luni, 6 octombrie 2014, ambasadorul Rusiei la Bucureşti atrage şi el atenţia printr-un Comunicat de presă, asupra faptului că „în cadrul măsurilor de anchetă s-a dispus ca uzina să oprească producţia”.

Marţi, 7 octombrie 2014, un Comunicat al aceluiaşi Parchet anunţă că:

„La data de 06.10.2014, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploieşti a dispus înlocuirea măsurilor asigurătorii prin ridicarea parţială a sechestrului asigurător asupra conturilor bancare, pentru a da posibilitatea SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti să îşi desfăşoare activitatea curentă în condiţii de normalitate cu terţii şi să plătească drepturile salariale şi contribuţiile la bugetul de stat. În cauză au fost extinse măsurile asigurătorii asupra altor bunuri puse la dispoziţie de SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti.”

Tot marţi, 7 octombrie 2014, Parchetul anunţă că s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de Andrey Bogdanov, directorul general al Petrotel, care a fost supus măsurii controlului judiciar.

Întreaga zi de marţi, 7 octombrie 2014, dă peste margini de atîta trăncăneală despre decizia ridicării sechestrului, decizie pusă pe seama intervenției lui  Victor Ponta.

Lideri de opinie, politicieni, chibiţi electorali îl acuză pe Victor Ponta de intervenţia în treburile Justiţiei, de influenţare a procurorilor, de intimidare a procurorilor.

Monica Macovei îl acuză chiar de obstrucţionarea Justiţiei.

În Declaraţia sa de presă de joi, 9 octombrie 2014, Traian Băsescu îl acuză pe Victor Ponta c-a acţionat în interesul Moscovei.

De cealaltă parte a baricadei electorale, lideri de opinie, politicieni și chibiți electorali îl ridică în slăvi pe candidatul PSD, pentru c-a salvat miii de locuri de muncă prin intervenția sa.

Nimeni, așadar, nici cei care aduc de obicei ode procurilor, nici cei care închină ode lui Victor Ponta, nu presupun o clipă că procurorii ar fi putut acționa de capul lor, prost sau corupt, punînd sechestru otova mai întîi și renunțînd la el mai apoi.

Miercuri, 8 octombrie 2014, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Ploieşti dă publicităţii un Comunicat menit a dovedi că procurorii n-au acționat, pentru că i-a mustrat Victor Ponta. Au acționat astfel, pentru că așa au vrut mușchii lor:

„Ridicarea sechestrului asupra contului a fost parţială şi a avut la bază dorinţa de a nu afecta salariaţii S.C. Petrotel Lukoil SA Ploieşti; pe de altă parte s-a urmărit să se permită continuarea activităţii societăţii astfel încît o parte a profitului obţinut să fie consemnat pentru acoperirea prejudiciului.”

După această întîmplare scriam pe cristoiublog.ro la Gîndul de duminică:

„Nimeni nu s-a sesizat de un lucru infinit mai grav decît declaraţiile lui Victor Ponta:

Revenirea spectaculoasă a Parchetului asupra deciziei de sechestrare a conturilor bancare.

Toată lumea spune că procurorii s-au speriat de Victor Ponta.

Şi că Victor Ponta trebuie pus la zid, pentru că i-a speriat.

Cum adică procurorii, ditamai procurorii, cei care arestează în dreapta şi-n stînga, cei care sînt cîntaţi de deontoloage şi deontologi ca nişte Arhangheli ai României, s-au speriat de Victor Ponta?

Păi, pînă mai ieri Traian Băsescu ne convingea că bravii noştri procurori nu se tem de nimeni şi nimic în independenţa lor exemplară.

Cum adică?

Victor Ponta nici n-a ajuns preşedinte şi procurorii iau poziţie de drepţi la orice vorbă a lui?!

CSM analizează declaraţiile lui Victor Ponta.

Foarte bine.

De ce nu analizează CSM şi uluitoarea schimbare de poziţie a procurorilor în chestiunea sechestrului?

Cînd au avut dreptate procurorii?

Cînd au pus sechestru pe conturi sau cînd au ridicat sechestru de pe conturi?”

Miercuri, 8 octombrie 2014, Vladimir Nekrasov, prim-vicepreşedintele Grupului Lukoil, venit urgent la Bucureşti, după ce dezvăluie că, marţi, 7 octombrie 2014, a avut întîlniri în România, inclusiv cu procurorul care anchetează Dosarul Lukoil, anunţă că „am ajuns la unele compromisuri pe care le vom raporta mîine (joi – n.n.) conducerii Lukoil. Dacă conducerea Lukoil îşi va da acceptul, repornim rafinăria. Dacă nu, nu”.

Joi, 9 octombrie 2014, intervenţia prim-vicepreşedintelui Lukoil a fost atacată violent de Traian Băsescu.

Şeful Statului l-a acuzat pe reprezentantul companiei de şantaj, de presiune asupra Justiţiei, de „abordare de tip putinian”.

Miercuri, 8 octombrie 2014, prim-vicepreşedintele Lukoil anunţase însă o înţelegere cu procurorii, în urma căreia sechestrul  a fost ridicat parţial.

Traian Băsescu invoca însă o presiune asupra Justiţiei prin declaraţia de miercuri.

Prim-vicepreşedintele nu făcuse însă nici o ameninţare.

A anunțat un lucru normal într-o economie de piață. Că va supune compromisurile din România judecății celor din conducerea de la Moscova,  singurii îndreptățiți să ia o decizie.

Vineri, 10 octombrie 2014, se anunţă că Lukoil îşi reia activitatea.

Se presupune că, la Moscova, conducerea Lukoil a considerat acceptabile compromisurile la care s-a ajuns în România.

De joi 2 octombrie 2014 şi pînă vineri, 10 octombrie 2014, în spaţiul public s-a discutat numai şi numai despre cazul Lukoil.

S-au spus o mie şi una de prostii, care de care mai gogonată, toate fără nici o legătură cu singurul fapt real:

Procurorii de pe lîngă Curtea de Apel Ploieşti au pus sechestru pe toate conturile şi stocurile companiei joi, 2 octombrie 2014.

Conducerea companiei n-a contestat ancheta. Ea a contestat măsura abuzivă a sechestrului pe conturi și pe stocuri, care bloca activitatea rafinăriei,

Luni, 6 octombrie 2014, aceiaşi Procurori au decis ridicarea parţială a sechestrului.

Exact ceea ce a cerut conducerea Lukoil.

Drept urmare, vineri, 10 octombrie 2014, Lukoil a repornit producţia.

Privind cu luciditate întîmplările din cazul Lukoil vom observa cîteva ciudăţenii:

1) Deşi acţiunea de joi, 2 octombrie 2014, e de o rară spectaculozitate, singura măsură juridică e cea a începerii urmării penale împotriva unei singure persoane -  directorul general.

Spre deosebire de alte cazuri, Parchetul nu aduce la sediu un autobuz de persoane spre audieri. El nu cere pentru singurul acuzat  arestarea preventivă și nici nu-l reține 24 de ore.

După proporțiile hollywoodiene ale descinderii, te așteptai nu numai la arestări în masă; te așteptai și la schimburi de focuri!

2) Tot scandalul îşi are cauza în punerea sechestrului pe conturi şi pe stocuri.

Că a fost o măsură abuzivă, o recunoaşte chiar Parchetul, care revine asupra măsurii după trei zile însă.

3) Lukoil a cumpărat Rafinăria în 1998. După 16 ani în care Lukoil s-a extins în toată România, Parchetul de la Ploieşti descoperă brusc evaziune și spălare pe bani în valoare de 200 de milioane de euro. O astfel de infracţiune, dacă există, nu apare peste noapte în cazul unei companii de mărimea Lukoil. E curios, aşadar, că deși pînă mai ieri, timp de 16 ani, fără a fi fost suspectată de vreo infracţiune, nici măcar minoră, fără să i se fi publicat în presă vreun dosar de corupție,  Lukoil dovedeşte peste noapte  un comportament banditesc.

4) Pe teritoriul nostru naţional, activează multe companii străine. N-am auzit pînă acum ca asupra vreunei companii greceşti, finlandeze sau ceheşti să se fi năpustit peste  armată de polițiști, luptători anti-tero, inspectori, procurori, care să confişte documente cu camioneta şi să pună sechestru pînă şi pe aerul din jurul clădirii.

Ce se vede pînă şi cu ochiul liber din toate aceste întîmplări?

Că despre cazul Lukoil nu s-ar fi discutat timp de o săptămînă dacă Parchetul nu proceda la descinderea hollywoodiană de joi, 2 octombrie 2014, făcută parcă pentru a produce Breaking News-uri, şi, mai ales, dacă nu punea sechestru pe conturi şi pe stocuri.

E reală acuzaţia de evaziune fiscală şi de spălare de bani?

Habar n-am.

Justiţia va decide.

Pînă atunci, nu pot să nu observ că Scandalul Lukoil a avut cîteva efecte mediatice mai mult decît interesante:

1. A scos brusc din dezbaterea publică Scandalul Microsoft. Continuarea dezbaterii risca să afecteze grav atît imaginea companiei americane Microsoft, cît şi a lui Victor Ponta.

După descinderea de joi, 2 octombrie 2014, grație și ofițerilor acoperiți din presă, s-a discutat numai despre cît de bandite sunt firmele rusești.

2) A creat lui Victor Ponta posibilitatea de a se înfăţişa drept luptător pentru locurile de muncă.

În toate sondajele, locurile de muncă apar drept principala preocupare a românilor.

3) I-a dat lui Traian Băsescu posibilitatea de a se prezenta din nou drept cel mai anti-rus lider de pe planetă și avînd în vedere prezența stațiilor orbitale americane, și din spațiul cosmic.

4) A făcut să se piardă încă o săptămînă din luna de campanie electorală fără a se discuta despre candidații Opoziției.

Scandalul Lukoil a trecut.

A mai trecut astfel un nou moment din campania electorală prezidențială din 2014, campanie în care Justiția e vîrîtă pînă-n gît.