Cum s-a ajuns în stalinism de nu îndrăznea nimeni nici măcar în gînd, d-apoi în public să cîrtească împotriva Binomului Partid-Securitate? Foarte simplu. Lupta de clasă era un pretext pentru un dușman sau pentru un tip care rîvnea la nevastă-ta să te trimită la pușcărie denunțîndu-te că ești împotriva regimului de democrație-populară. Cum s-a ajuns azi că puțini jurnaliști mai îndrăznesc să observe folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli între găștile mafiote din România? Foarte simplu. Cînd nu sunt ofițeri acoperiți ai SRI, așa cum pe vremuri unii erau colaboratori ai Securității, jurnaliștii lucrează la ziare și televiziuni ai căror patroni sunt șantajați cu dosare de corupție de Binomul SRI-DNA.

Doar printr-o astfel de realitate pot să-mi explic tăcerea presei noastre în fața unuia dintre marile abuzuri ale Binomului SRI-DNA:

Clasarea acuzațiilor de dare de mită și cumpărare de influență în cazurile  Dinu Pescariu, Claudiu Florică şi Dragoş Stan.

Potrivit articolului 315, Noul Cod de Procedură Penală,  

”1)Clasarea se dispune cînd:

a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condţtiile de fond şi forma esenţiale ale sesizării ori există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)

b)nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau această nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).”

Articolul 16, aliniatul 1 se referă la cazurile în care ”Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauza justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătura răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.”

Dintre toate cauzele, găsite de DNA pentru a justifica scoaterea celor trei de sub urmărire penală, cea invocată de litera d. cred că a fost folosită de DNA pentru a justifica scoaterea de sub urmărire penală a celor trei.

Să fie vorba de aliniatul 2 al articolului 21 din Noul Cod Penal, care consideră justificată ”fapta prevazută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impusă de autoritatea competentă, în forma prevazută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală”? Dacă da, înseamnă că cei trei sunt ofițeri acoperiți ai SRI și au avut obligația de jefui statul român în numele SRI?

Cu ceva timp în urmă, abordînd Afacerea Microsoft ca fenomen social-politic din care trebuie să extragem concluzii și soluții pentru sănătatea nației, remarcam două note evidente ale Afacerii:

1. Uriașele proporții în timp și spațiu.

2. Rolul decisiv jucat în această Afacere de Claudiu Florică, inițitatorul Grupului Infracțional organizat, și cel care a trecut afacerea pe sub trei guverne și ar fi dus-o și pe sub al patrulea – al lui Victor Ponta – dacă premierul nu se prindea de șmecheria cu închiriatul unor licențe care puteau fi cumpărate.

Despre amploarea Afacerii, una dintre cele mai spectaculoase din Istoria României, depășind Afacerea Strousberg sau Afacerea Skoda, scriam în Evenimentul zilei din 5 martie 2015:

„O afacere de corupție a avut complicitatea mai mult sau mai conștientă a trei guverne, trei premieri – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc – și a cel puțin zece miniștri. Pentru închirierea – atenție, nu cumpărarea! – licențelor Microsoft, statul român a dat 105 milioane de dolari şi 110 de milioane de euro, la preţuri duble faţă de cele ale pieţei. În 2013, statul român a făcut ceea ce trebuia să facă în 2003: a cumpărat licențele Microsoft. A mai dat 33 de milioane de dolari. Digi tv, care publica anul trecut o sinteză a afacerii, precizează că varianta de program din 2013 putea fi cumpărată la un preț de patru ori mai mic în 2003.

Nu e vorba de o risipă din prostie. E vorba de o afacere de corupție, din care s-au hrănit campanii electorale, s-au făcut averi peste noapte, s-au dus vieți de lux.”

Despre Claudiu Florică scriam că el întruchipează în istoria României  - și nu numai - tipul perfect al mafiotului. El inițiază Afacerea, el făurește Grupul infracțional organizat, el creează Rețeaua care impune fiecăruia dintre cele trei guverne, din 2003 pînă azi, contractele păgubitoare, el mituiește demnitari, politicieni.

Îi stau alături alți trei mafioți: Dinu Pescariu și Dragoș Stan.

Pentru a fi Mafiot de tip italian, el ar fi trebuit să comande asasinate.

Fiind Mafiot de tip românesc, comandă mituiri.

Ei bine, un Comunicat al DNA de marți, 24 martie 2015, ne anunță că gangsterul Claudiu Florică a scăpat de acuzații. Ca și un alt gangster, Dinu Pescariu, Claudiu Florică e liber. Liber să cheltuiască zecile de milioane de euro furate de la stat prin Afacerea Microsoft.

Dovedind încă o dată că Binomul SRI-DNA sfidează opinia publică, socotind că deținătorul cătușelor poate face orice, cu excepția anunțului, opiniei publice nu i s-a justificat măsura. Se poate crede orice.

Se poate crede că Claudiu Florică e un asset al SRI cu misiunea de provocator.

Se poate crede că Claudiu Florică a mituit-o pe Codruța Kovesi.

Se poate crede orice, mai ales cînd lipsește minima transparență.

Ofițerii acoperiți ai Binomului SRI-DNA din presă și-au întrerupt lucrul la ridicarea statuii Primei Doamne din Istoria României de la Cuza încoace, s-au grăbit să sară în apărarea Binomului, aducînd drept argument articolul 290 din Codul Penal care prevede că „mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la asta”.

Robert Turcescu a demonstrat că acest Comunicat îl contrazice pe cel din 26 septembrie 2014, tot al DNA, în care se anunță că procurorii s-au sesizat din oficiu, pornind de la o sesizare a Corpului de control al premierului. Într-adevăr, din cîte ne amintim, Claudiu Florică și Dinu Pescariu au fost convocați la DNA după declanșarea urmăririi penale.

În aceste condiții, se pune întrebarea:

De ce a fost scutit de orice acuzație Claudiu Florică?

Răspunsul trimite la un alt denunțător de serviciu:

Ovidiu Tender.

Infractorul a scris ceea ce i-au zis procurorii pentru a o putea înfunda pe Elena Udrea.

Afacerea Microsoft s-a dezumflat.

Dintr-o Afacere care viza trei guverne, ea s-a redus la Elena Udrea.

Dar nu numai atît.

Incalificabila scutire de orice vină a lui Claudiu Florică ne avertizează asupra concepții stranii a Binomului SRI-DNA privind lupta împotriva corupției.

Corupția e un fenonem complex din punct de vedere social.

E un fenomen complex și din punct de vedere juridic.

Afacerea Microsoft n-ar fi existat, și statul român ar fi fost scutit de jaful Grupului Infracțional organizat, dacă n-ar fi fost Claudiu Florică și ceilalți doi mafioți.

Claudiu Florică e doar unul dintre mafioții care s-au îmbogățit fie exploatînd slăbiciunile politicienilor, fie punîndu-se în slujba acestor slăbiciuni.

Jaful național a fost și este nu numai rodul politicienilor corupți. E și rodul, dacă nu mai ales rodul, mafioților travestiți în oameni de afaceri.

Acești mafioți care, spre deosebire de politicieni, nu dau seamă opiniei publice, au creat în jurul tuturor ministerelor rețele temeinice, prin care sunt mituiți funcționari și demnitari, prin care banii sunt rostogoliți în conturi din bănci străine.

Fără Claudiu Florică, fără Dinu Pescariu, fără Dragoș Stan, Afacerea Microsoft n-ar fi existat.

În această Afacere, politicieni precum Daniel Funeriu și Ecaterina Andronescu, au fost implicați fără s-o știe de Rețeaua Mafiotă inițiată și condusă de Claudiu Florică.

Iată însă că Binomul SRI-DNA a născut și acest paradox:

Daniel Funeriu rămîne mai departe acuzat de abuz în serviciu, deși el n-a luat nici un leu măcar, iar Claudiu Florică, dirijorul Rețelei Mafiote, beneficiar al milioane de euro e scos de sub acuzare și, culmea!, rămîne și cu milioanele.

Sancţionarea corupţiei de către Justiţie nu poate exclude însă creierele unor afaceri, precum Claudiu Florică, în Afacerea Microsoft.

Aşadar, în Afacerea Microsoft singurii care vor plăti sînt politicienii.

Scandalosul caz Claudiu Florică se vrea un semnal dat de Binomul SRI-DNA.

Dacă un mafiot  denunță un politician împreună cu care a comis o ilegalitate, mafiotul e absolvit din start de orice vină.

N-are importanță că mafiotul a pus totul la cale.

N-are importanță că mafiotul rămîne cu banii furați de la stat.

N-are importanță că toți mafioții din țara asta au găsit un mijoc de a fura, de a jefui, de a se îmbogăți:

Să denunțe la DNA pe politicieni și nu pe orice politician, ci pe cei cărora le-a pus gînd rău Binomul SRI-DNA.

Asaltul DNA din ultimul timp își dezvăluie ticăloșia.

Nu e vorba de lupta împotriva corupției.

E vorba de răfuiala politico-mafiotă între grupuri de putere pentru obținerea sau păstrarea controlului asupra bogăției naționale.