Monitorul oficial a publicat Decretul prin care Gabriel Oprea e numit premier interimar pentru 28 de zile, cît lipsește Victor Ponta de la serviciu. Desigur, potrivit articolului 107 din Constituție, alineatul 3, Victor Ponta își poate relua și mîine atribuțiile de premier. Aceasta din punct de vedere teoretic. Practic, e destul de dificil. Cum ar reacționa opinia publică dacă Victor Ponta ar reveni în cîteva zile la serviciu, după ce ne-a convins că e incapacitate de a fi premier?

Articolul 107, alineatul 3, invocat atît de Victor Ponta, cît și de Klaus Iohannis drept temei constituțional pentru rezolvarea problemei ivite din operația la care a fost supus premierul, conține o formulare destul de confuză la confruntarea cu viața.

Ce înseamnă ”în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile”?

Precizarea care urmează, ”Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern”, ne lasă să înțelegem că e vorba de situația în care fie pierderea conșțienței, fie alegerea într-o altă funcție, cum s-a întîmplat cu Adrian Năstase la finele lui 2004, face imposibilă exercitarea funcției de premier din punct de vedere al voinței.

Deși a invocat articolul 7, alineatul 3, Victor Ponta nu e în situația de a nu-și putea exercita voința ca premier. Drept urmare, am putea spune că Victor Ponta a cerut lui Klaus Iohannis un soi de concediu medical și de odihnă complet, care să-l rupă total de responsabilitatea funcției de premier. Situația aparte, pe care n-o acoperă întru totul articolul 7 din Constituție, explică și gestul lui Victor Ponta de a propune președintelui un premier interimar, precum și  acceptarea acestei propuneri de către Klaus Iohannis, deși talibanii anti-Ponta din presă și din politică îi strigau de pe margine să se dea la fapte de vitejie pe cît de prostești, pe atît de inutile. Putem vorbi, așadar, de o nuanțare a  formulei ”în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile”. Mult mai exactă ar fi formula Premierul a cerut ca timp de 28 de zile să-i țină locul Gabriel Oprea. De ce e atît de importantă precizarea că în această perioadă Victor Ponta se găsește în deplinătatea voinței sale? Pentru că, deși înlocuit prin Decret de către Gabriel Oprea, Victor Ponta poate urmări și reacționa, mai mult sau mai puțin fățiș, la ceea ce face premierul interimar.

În aceste condiții, putem spune că ne aflăm în fața unei premiere postdecembriste:

Timp de aproape o lună, România va avea un premier interimar, dar și un premier plin, în stare să reacționeze la ceea ce face premierul interimar.

Luni seara, la analiza pe care o facem împreună la Nașul tv, Robert Turcescu m-a întrebat, la un moment dat, ce-ar spune Shakespeare despre desemnarea lui Gabriel Oprea ca premier interimar. Întrebarea se baza pe teza mea, deseori avansată în emisiunea de la Nașul, că în zicerile și prezicerile noastre despre politică, se impune să ținem cont și de învățătura lui Shakespeare că firea umană e în stare de mari surprize.

Așadar, în cazul lui Victor Ponta, avem de a face cu un exercițiu asemănător celui asumat de Regele Lear:

Delegarea puterii de către un conducător pentru o perioadă de timp unei alte persoane, considerate ca fiind de încredere.

Cine citește cu atenție Regele Lear bagă de seamă, așa cum am scris eu într-un eseu publicat mai demult, că Regele renunță doar formal la prerogative sale. El crede că fiicele sale, în virtutea legăturii de sînge, vor fi doar formal conducătoare de regat. Adevăratul conducător va fi el. Shakespeare, cel mai mare analist din toate timpuriile al nevoii omului de Putere, ne arată că Regele Lear s-a bazat pe o iluzie. Nevoia de putere întrece legătura de sînge.

E valabil Shakespeare și în cazul transferului de putere de la Victor Ponta la Gabriel Oprea?

Nu știm.

Știm însă că ar putea fi valabil dacă observăm primele mișcări ale lui Gabriel Oprea din prima zi a sa ca premier interimar:

Întîlnirile cu directorul SRI, cu șeful Poliției Române și cu ambasadorul Marii Britanii.

Mișcări care anunță o posibilă ambiție de a fi mai mult decît un simplu înlocuitor al lui Victor Ponta pentru 28 de zile.

Ne aflăm în fața unui moment unic postdecembrist.

De bună voie și nesilit de nimeni, premierul în exercițiu, om cu ambiții politice accentuate, acceptă să transfere puterea pentru aproape o lună unui alt politician.

Politicianul respectiv e și el actorul unei secvențe unice în postdecembrism.

Timp de 28 de zile, Gabriel Oprea e premier cu acte în regulă. Desigur, pînă acum Victor Ponta l-a mai delegat pe Gabriel Oprea să-i țină locul la comanda Guvernului. De fiecare dată însă, atît Structurile din subordinea premierului, cît și opinia publică l-au privit pe Gabriel Oprea ca pe un înlocuitor de ochii lumii al lui Victor Ponta. Chiar dacă Victor Ponta îl lăsase interimar, nu încăpea îndoială că premierul plin conducea Guvernul. E drept, pentru funcția de interimar, Gabriel Oprea a fost propus președintelui de Victor Ponta. Da, dar de data asta, Gabriel Oprea e premier interimar prin decret prezedințial.

Nu-mi dau seama ce poate face un interimar. Presupun că tot ceea ce face un premier plin. Gabriel Oprea poate face, în această perioadă, multe lucruri care să contravină politicii lui Victor Ponta și politicii PSD.

Ce-ar putea face Victor Ponta drept răspuns?

1.Să-l combată pe Gabriel Oprea din depărtare, pe Facebook.

2. Să vină de urgență la serviciu, potrivit articolului 107 din Constituție, care-i dă dreptul de a-și relua atribuțiile de premier în orice moment din perioada de 28 de zile. 

Amîndouă reacțiile ar fi destul de complicate.

Cîtă vreme ai susținut că vrei să ieși total din joc, e greu să intervii ca premier plin. Mai ales că poți fi iute suspectat de manevră pentru a scăpa de DNA. 

Dacă decizia luată de Gabriel Oprea e de răsunet, atunci precipitarea lui Victor Ponta de a veni la serviciu, după ce-a invocat imposibilitatea de-a-și exercita atribuțiile, ar fi dezastruoasă ca imagine.

Să admitem însă că Gabriel Oprea nu decide nimic din ceea ce nu ar conveni lui Victor Ponta și Majorității parlamentare.

Da, dar și-n acest caz, ipostaza sa de premier interimar timp de 28 de zile e riscantă pentru Victor Ponta:

1. Victor Ponta nu mai e de marți, 23 iunie 2015, premier al României. În România relației Șef-subordonați, relație văzută mai departe ca una între Stăpîn și servitori, cine n-are funcție, fie și temporar, se uită ușor. Ce va face Victor Ponta timp de 28 de zile pentru a rămîne în atenția publică? Va scrie pe Facebook cum se mai simte cu piciorul? Va face analize politice precum Traian Băsescu? Se va afirma ca șef al PSD? Situația lui Traian Băsescu ne spune cît de importantă e în România bolnavă de spirochetul fanariot deținerea efectivă a Puterii. Ceea ce spune acum Traian Băsescu rămîne extrem de important. Ia cineva în seamă avertismentele fostului președinte în chestiunea destabilizării prin hei-rup-urile Binomului SRI-DNA? Nu ia nimeni în seamă. Dacă, însă, consoarta noului președinte, Carmen Iohannis, apare undeva cu o fustă de Julieta care n-a cunoscut încă noaptea nunții, toată presa e atentă la asta ca la un eveniment de proporții naționale.

2. Indiscutabil, în desemnarea lui Gabriel Oprea, Victor Ponta a luat în calcul uriașele riscuri întruchipate la noi de lăsarea de bunăvoie a Puterii în favoarea altcuiva. Gabriel Oprea a fost pentru Victor Ponta soluția dacă nu ideală, atunci cea mai bună pentru a rezolva marea problemă a ieșirii din joc pentru o lună de zile. Gabriel Oprea nu e lider PSD. Prin urmare, a socotit Victor Ponta, nu există riscul ca în PSD să aibă loc o regrupare a forțelor anti-Ponta în jurul lui Gabriel Oprea. Gabriel Oprea nu e un politician strălucitor. Prin urmare – a socotit Victor Ponta – pe perioada interimatului nu există riscul ca Gabriel Oprea să se afirme atît de spectaculos încît românii să spună E mai bun premier decît Victor Ponta!

Acestea sînt socotelile de acasă ale lui Victor Ponta.

Ele ar putea să nu se potrivească însă cu cele din tîrg.

Ultimele săptămîni ne-au dezvăluit un Gabriel Oprea decis să se afirme spectaculos. La interviul de duminică seara, de la B1tv, l-am întrebat pe Traian Băsescu dacă aș putea avea atîta încredere în Gabriel Oprea încît să merg împreună cu el pe o punte îngustă, deasupra unei prăpăstii. Puteți face asta – mi-a răspuns șugubăț Traian Băsescu – dar cu condiția să fiți atent la el. Gabriel Oprea e un personaj periculos, pentru că, așa cum am învățat eu din Istorie, lasă impresia unui tip șters. Cînd pe 4 septembrie 1940, Majestatea Sa, Carol al II-lea, l-a chemat pe generalul Ion Antonescu să-i fie premier pentru a salva Coroana, o clipă nu s-a gîndit că Generalul acesta căpățînos, cu faimă de orizont îngust, îl va da de-a berbeleacul peste doar două zile. Pe 5 septembrie 1040, seara, Generalul îi cerea Regelui să abdice. Pe 6 septembrie 1940, dimineața, Regele abdică.

Timp de aproape o lună, în imaginea colectivă Gabriel Oprea e premier. Funcția îi dă în România o vizibilitate uriașă. Va conduce ședințe de Guvern, va trebui să facă față unor crize posibile, va avea o relație instituțională cu președintele. Și dacă se va comporta în așa fel încît, cînd Victor Ponta va reveni, românii să se întrebe:

Cine o mai fi și ăsta?

Mai ales că președintele Klaus Iohannis și Structurile i-ar putea da o mînă de ajutor serioasă lui Gabriel Oprea.