Duminică seara, la interviul de la B1tv, zicîndu-mi că Traian Băsescu are expertiză în privința multor persoane și personalități care joacă țurca pe scena publică prezentă, l-am întrebat cum vede recentele declarații ale lui Gabriel 
Oprea despre Codurile penale, menite a-l înfățișa drept un Atlas al Justiției, cel care ține pe umerii săi Globul burdușit cu Dosare întocmite de DNA.

Traian Băsescu mi-a dat un răspuns pe care-l bănuiam.

Gabriel Oprea a zis asta ca să facă frumos pentru electoratul lui Klaus Iohannis și pentru ambasadele occidentale de la București.

Întrebarea pusă lui Traian Băsescu se născuse dintr-o uimire sinceră și nu dintr-un șiretlic de gazetar. Gabriel Oprea nu s-a afirmat pînă acum drept un apărător al Justiției, al ceea ce ofițerii acoperiți din presă numesc Redută, Bastion, Tranșee, mă rog, noțiuni de  cazarmă trezită dimineața de trompeta poruncitoare. Dacă ar fi să credem în prestația lui Eugen Nicolicea pe televiziuni, UNPR a fost mai degrabă de partea lui Călin Popescu Tăriceanu decît de partea Monicăi Macovei în ciorovăiala națională pe tema  Codurilor. Iată-l însă – după cum observam într-un comentariu anterior, opunîndu-se categoric oricărei tentative de modificare a Codurilor.

A mai fost un motiv care m-a îmboldit să-i cer lui Traian Băsescu părerea despre Gabriel Oprea.

Descleierea logică a declarației de la Pro tv.

Multe dintre declarațiile rostite de politicieni la televizor au marele avantaj că nu trec, înainte de a le ieși pe gură, printr-un calculator cu un soft menit a reacționa la bătutul cîmpilor cu grație.

În absența unui asemenea soft, care ar trebui să funcționeze din plin  pe pămînt românesc, terenul declarațiilor îngălate sau demagogice, ar trebui ca moderatorul emisiunii să ceară lămuriri de la politician, pentru a pipăi logica aserțiunii.

Așa ar fi trebuit să se întîmple cu declarația deja istorică a lui Gabriel Oprea la ProTV, într-un interviu care-ți muta nasul din loc urmărindu-l, atît de tare mirosea a aranjament:

„I-am spus-o și lui Victor Ponta, le‑am spus-o și colegilor de coaliție. În momentul în care constatăm că se lucrează, de exemplu, la noul Cod Penal, – unii pe furiș, vor să îl modifice – sau se dorește un atac asupra statului român, pe noi ne-au pierdut drept parteneri”.

UNPR e ceea ce se numește un partid ciupercă, unul dintre acele partide care nu s-au confruntat și nici n-au să se confrunte vreodată cu electoratul. Din 2010, cînd s-a format ca o dizidență la PSD, Partidul a supraviețuit în Coaliții cu alte partide mai puternice. În 2012, după ce a trădat Coaliția PDL pentru a sări în barca USL, UNPR s-a lipit de PSD. A intrat în Parlament și la Guvernare grație USL și nu forței electorale proprii.

Așadar, după trei ani de alianță cu PSD, timp în care solidaritatea cu PSD a fost pentru Gabriel Oprea singurul și marele slogan politic – sîntem un partid serios, nu ne trădăm aliații – și în prefața anului electoral 2016, UNPR, prin Gabriel Oprea, lansează PSD avertismentul c-ar putea pleca din Alianță.

Plecarea de lîngă PSD ar însemna pentru UNPR moarte curată din punct de vedere electoral.

Dacă merge în alegerile de la anul împreună cu PNL, Partidul Meu, are toate șansele să devină Partidul Miau, dat fiind că nici măcar în visele sale erotice, electoratul de Dreapta nu va vota UNPR. Dacă merge singură, UNPR nu trece pragul electoral. 2016 se anunță drept anul divizării categorice a scenei politice între cele două mari partide: PSD și PNL. Cu programul ei incolor și inodor, Uniunea are puține șanse să seducă electoratul.

Să ne întoarcem, așadar, la Declarația lui Gabriel Oprea.

Liderul UNPR anunță că va pleca din Coaliția de guvernare – ceea ce înseamnă nu numai prăbușirea actualei majorități, dar și un act riscant pentru UNPR – dacă ei, cei de la UNPR, constată că se lucrează la Noul Cod Penal. Dacă n-ar fi fost un interviu de floricele pe cîmpii, Gabriel Oprea ar fi trebuit pus să se explice pe larg.

Cum adică vom face un gest crucial din punct de vedere politic, dacă constatăm că se lucrează la Noul Cod Penal?

Cine lucrează?

„Se lucrează” e o formulă care-mi amintește de o sintagmă care m-a nedumerit pe vremea comunismului: S-a propus, S-a hotărît.

Cine a propus?

Cine a hotărît?

Cum cine?

O Putere Misterioasă, situată în cerurile Comitetului Central, care se numește „Se”, așa cum Dumnezeu se numea El.

Și dacă vom constata că se lucrează la Noul Cod Penal, care-i  pericolul național în stare să-l facă pe  Gabriel Oprea  să amenințe  cu plecarea de la Guvernare?

E acest Nou Cod Penal un soi de Tatăl Nostru al democrației, la care nu se poate lucra?

E acest Nou Cod Penal un soi de cele Zece porunci, că nu poți schimba nici porunca a zecea, „Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău”,  pe cînd femeia aproapelui face topless pe plajă lîngă tine?

Să revenim pe terenul tare, solid, al realității.

Noul Cod Penal e o Lege.

Legile, din cîte se știe, cu excepția celor prin care peștele nu face tuberculoză, deși stă în apă, sînt făcute de oameni. Ele, legile – se învață asta la grădinița politicii – dau seamă de anume realități.

Codul Penal și Codul de Procedură Penală au fost scrise și adoptate plecînd de la realitățile sociale de la un moment dat.

Tot la grădinița politicii, se învață că legile nu sînt imuabile, că ele se pot modifica și trebuie să fie modificate dacă:

1. Se schimbă realitățile din care au izvorît la un moment dat.

2. Se dovedește că au slăbiciuni la confruntarea cu realitatea.

Codul Penal a fost adoptat prin asumarea răspunderii pe 22 iunie 2009.

A fost unul dintre cele mai antidemocratice și antiproductive acte din Istoria modernă a României.

Codul Penal are importanța unei legi a doua după Constituție. Adoptarea unui Cod Penal trebuie să fie rezultatul unui proces complex, îndelungat, în care fiecare articol se supune dezbaterii publice mai întîi și dezbaterii parlamentare mai apoi.

De ce asta? Nu pentru că așa cer normele democratice moderne, ci pentru că așa cere viața.

Dezbaterea parlamentară de aia a apărut în Istoria omenirii.

Pentru ca o Lege, înainte de a fi adoptată să treacă prin inteligențele și prin experiența mai multor persoane.

Codul Penal a fost adoptat prin asumarea răspunderii de către Guvernul Emil Boc, din care făcea parte și UNPR.

Sînt sigur că nu l-au citit nici măcar cei care l-au făcut.

Era de așteptat, prin urmare, ca acest Cod să-și dovedească în scurt timp, la confruntarea cu realitatea, marile slăbiciuni, toate ivite din absența unei dezbateri parlamentare cît de cît.

Noul Cod de Procedură Penală a fost adoptat prin proceduri normale. Dar și în cazul lui prea mari dezbateri publice și dezbateri parlamentare n-au fost. Celor care au încercat să atragă atenția că unele prevederi erau aberante, li s-a vîrît pumnul în gură invocîndu-se – a nu știu cîta oară în postdecembrism – că adoptarea Noului Cod de Procedură Penală – 1 iulie 2010 – e cerută imperios de intrarea în Spațiul Schengen.

E vreo nenorocire în faptul că la acest Cod se lucrează?

E vreo punere la îndoială a independenței și suveranității patriei punerea la îndoială a Codului Penal?

Așa s-ar înțelege din vorbele senzaționale ale generalului Gabriel Oprea.

Că o alcătuire omenească, biată, ca toate alcătuirile omenești, e imuabilă, ca și Noul Testament sau ca și Coranul. Cine se atinge de Noul Cod Penal, cine spune că sînt multe articole aiurea, scrise cu fundul, potrivit lui Gabriel Oprea, să fie scos în afara zidurilor cetății, dacă nu chiar ars pe rug în sectorul 2 al Capitalei, unde e primar UNPR Neculai Onțanu.

A vorbit serios Gabriel Oprea?

Nu cred.

Nu cred că e atît de nătîng.

De fapt, Gabriel Oprea a recitat, cum face și Rața mecanică de la Cotroceni, un text dat înainte de interviu, pe o fițuică, pentru a-l zice papagalicește.

E un text, cred că s-a observat asta, pus și răspus în spațiul public de rețeaua Binomului SRI - DNA din presă, din politică, din Justiție.

A avea observații la Noul Cod Penal, la Noul Cod de Procedură Penală, a susține că s-ar impune unele modificări, cerute de felul antidemocratic în care au fost adoptate, de confruntarea cu viața, înseamnă a face jocurile penalilor sau, cum a lansat în presa Binomului, șeful Rețelei, a face jocurile borfașilor.

E reacția violentă a Statului de Drepți făurit în cei 10 ani de mandat ai lui Traian Băsescu la orice încercare de a smulge din mîinile Binomului SRI-DNA teribila armă politico-mafiotă a așa numitei lupte împotriva corupției.

Am dezvăluit pe cristoiublog.ro incredibila protecție de care beneficiază din partea Binomului SRI-DNA Alina Gorghiu, favorita noului Sultan.

A fost convocată la DNA în cel mai mare secret, a fost declarată martoră într-un dosar în care era practic învinuită de abuz în serviciu.

Cînd e vorba de un adversar al Binomului SRI-DNA, respectivul e convocat la DNA cu huiet mediatic, presa Binomului iscă imediat o campanie de terfelire a imaginii respectivului.

Cînd a fost convocată – n-au avut încotro, documentele cereau asta, ar fi fost riscant s-o spele de tot – Alina Gorghiu, favorita Imperatorului, nu s-a știut o șoaptă.

Sistemul care folosește slăbiciunile Noului Cod Penal și ale Noului Cod de Procedură Penală pentru a face din Lupta împotriva corupției, terenul răfuielilor politico-mafiote, profită din plin și de imbecilitatea celor care se dau drept adversari ai noilor documente.

 Cei care se pretind că vor să modifice Codurile o fac pe șest, ca și cum ar trage pîrțuri pe sub plapumă, se tem să iasă la televizor și să se explice. De regulă, adepții sînt printre cei mai corupți și mai compromiși parlamentari. Chiar și modificările sînt aiurea, la grămadă, fără selecție, fără logică. Știe cineva din marele public în ce constau modificările și cum se justitică ele?

Firește că nu.

Dacă mă gîndesc bine acțiunile celor care se pretind adepți ai modificării Codurilor nu sînt expresia unor slăbiciuni, ci expresia unor diversiuni.

Parcă dinadins cineva vrea ca modificarea Codurilor să fie din start o acțiune compromisă!

Cine vrea asta?

Ia gîndiți-vă puțin!