Veselia de week-end își spune cuvîntul, la noi, și-n presă, nu numai în sistemul bugetar, unde pentru cetățeni lucrează doar lacătele de la ușile închise.

Numai prin această stare de spirit îmi explic lentoarea  cu care presa on line a sesizat ceea ce poate fi considerat un Breaking news pentru noi, Românii, venit de peste Ocean:

Depoziția făcută  joi, 10 aprilie 2014, de Victoria Nuland, Secretar de stat adjunct la Departamentul  de Stat, responsabilă cu Spațiul European și Eurasian,  în fața puternicei Comisii senatoriale de politică externă,  depoziție intitulată semnificativ Provocările Securității Transatlantice: Europa Centrală și de Est.

Dar chiar și după ce presa noastră liberă  (are liber în week-end), conștientizînd importanța documentului, l-a prezentat, absența lecturii integrale a văduvit textul de semnificațiile sale ieșite din comun.

Chiar din start, Victoria Nuland ține să precizeze că depoziția sa vizează ”provocările de securitate  care stau în fața Comunității Transatlantice din Europa Centrală și de Est” în contextul Crizei ucrainene:

”Astăzi, apreciez că e oportun să discut despre impactul acțiunilor Rusiei împotriva Ucrainei, despre cum răspundem noi la acțiunile sale și la alte provocări din regiune.”

Printre provocările din Europa Centrală și Est cărora America trebuie să le dea un răspuns adecvat, se numără și ceea ce oficialul american numește slăbirea flancului estic întruchipat de corupția care putrezește democrațiile din Est și face vulnerabile statele din această parte a Comunității transatlantice:

”Criza Ucraineană evidențiază o altă provocare profundă și în creștere în spațiul Euroatlantic. Protestatarii Maidan a avut mai multe plângeri. Dar una dintre cele mai stimulative de-a lungul Ucrainei a fost corupția omniprezentă care a impregnat pentru prea mult timp fiecare aspect al politicii, al economiei și al structurii sociale ucrainene. Și, așa cum Secretarul de Stat Kerry a subliniat la Conferința de Securitate de la München, observăm acum o tendință similară îngrijorătoare în prea multe părți din Europa de Est și Balcani  "unde aspirațiile cetățenilor sunt... călcate în picioare de interese corupte, oligarhice" ce "își utilizează banii și influența pentru a înăbuși opoziția politică și dizidentă, pentru a cumpăra politicieni și mass-media, slaba  independență judiciară  și drepturile asupra ONG-urilor . "

Vedem, de asemenea, o ligă în creștere de oligarhi și politicieni corupți să lucreze împreună, inclusiv dincolo de frontierele naționale, pentru a se proteja și a se ajuta reciproc în a/și menține influența, și să mențină fluxul monetar ce alimentează sistemul lor preferat. Corupția de acest fel nu doar că putrezește democrațiile din interior, dar le face, de asemenea, vulnerabile la influențele corupătoare din afara țării care caută influență economică și politică nejustificată asupra politicilor de stat și de luare a deciziilor. Cu alte cuvinte, în multe părți ale Europei, lupta împotriva corupției trebuie să fie o prioritate națională mai mare în scopul de a proteja și apăra democrația și suveranitatea de stat. ”

Văzută ca o slăbire a flancului estic al Alianței Transatlantice, această situație devine un obiectiv al politicii de securitate a SUA:

În timp ce căutăm să susținem securitatea, prosperitatea și valorile ce sunt vitale aspirației noastră comune pentru o întreagă Europă liberă și în pace, prin urmare, lupta împotriva corupției trebuie să fie o linie mai centrală de efort. Pe parcursul anului care vine, veți remarca concentrarea noastră asupra acestei chestiuni intensificându-se în munca pe care o facem în Balcani, și în Europa Centrală și de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a ajuta aceste țări să promoveze o guvernare curată și responsabilă, o societate civilă activă și liberă, și independența mass-mediei, și pentru a ajuta guvernele și cetățenii să expună și să eradicheze corupția oriunde s-ar ascunde .”

Prin intervenţiile de la Realitatea TV şi prin cele scrise în Evenimentul zilei şi pe cristoiublog.ro, mă străduiesc de cîtva timp să atrag atenţia asupra unui Adevăr:

Campania DNA de destructurare a reţelelor mafiote făurite de baronii locali în judeţele-stat din România are, dacă nu îndemnul, atunci măcar sprijinul Statelor Unite ale Americii.

În inconştienţa sa exemplară, Victor Ponta nu osteneşte a spune naţiunii că loviturile primite de rîtanii PSD,  cărora el, preşedintele de partid şi premierul României, le e păpuşă gonflabilă, îşi au cauza în comenzile politice date de Traian Băsescu într-o așa zisă campanie electorală. În aceste condiţii - trăncăneşte iresponsabilul vesel - creşterea ritmului înregistrat de acţiunile DNA se explică prin anul electoral 2014. În noiembrie 2014, cînd Partidul-Stat, PSD, va pune mîna şi pe preşedinţie, după ce a luat în stăpînire mai toate instituţiile,  de la CNA pînă la Avocatul Poporului, feudalii din judeţe vor fi lăsaţi în pace.

Eu însă am susţinut şi susţin mai departe că sporul spectaculos înregistrat de acţiuniile DNA împotriva rîtanilor PSD, îşi are explicaţia nu în voinţa lui Traian Băsescu,  ci într-o nouă realitate geo-politică ivită din Criza ucraineană:

Noul Război rece.

În timpul Războiului rece, se ştie că superputerile în confruntare – SUA şi URSS – deveneau deosebit de atente la ţările din taberele proprii în anii de tensionare a relaţiilor dintre ele. Lucru explicabil, dacă ne gîndim că şi fără a fi cu armele, Războiul rece e, totuşi, Război. Şi ca orice Război,  el cere fiecărei tabere o strîngere a rîndurilor, dar mai ales o bună pregătire de confruntare. Dimpotrivă, în anii zişi ai destinderii, grija faţă de ţările din taberele proprii se mai îmblînzea.

Criza Crimeea a dat naştere unui nou Război rece.

Nu între SUA şi URSS, ci între SUA şi Federaţia Rusă.

Nu mai încape vorbă că tensiunea dintre cele două blocuri – cel Occidental şi cel Rusesc – creşte de la o zi la alta.

În acest context, Statele Unite ale Americii şi-au îndreptat atenţia asupra ţărilor care alcătuiesc alianţa pe care o conduc ele, SUA.

Ca şi în cazul Războiului rece, SUA sînt conştiente că orice şubrezire a ordinii de drept în aceste ţări, orice punere la îndoială a Statului înseamnă automat o slăbiciune a întregii Alianţe şi, prin asta, chiar a Americii.

Din acest punct de vedere – spuneam – România a intrat total în vizorul Americii.

România e nu numai partner strategic al SUA, dar şi – în condiţiile noului Război Rece – pintenul anti-Rusia, ţara care contează în uriaşa confruntare. E suficient să amintim că România e ţara membră NATO şi a UE prin care America are un cuvînt de spus în Republica Moldova.

Încercînd o definiţie cît de cît plastică, am zis şi scris că România e deja un Portavion al Americii.

Pe acest Portavion însă – constată America – lucrurile nu sînt în regulă.

Forţa acestei ţări e sleită de corupţia înfricoşătoare, adîncită după venirea la putere a PSD-ului condus de Victor Ponta.

O ţară coruptă e – în viziunea Americii – o ţară slabă, uşor de cucerit de duşmanul care e Rusia.

România nu e un stat unitar.

România e fărîmiţată în judeţe-stat, în care-şi fac de cap baronii locali.

Cum să încredinţezi acestei ţări, roase de corupţie, de clientelism politic, cu o populaţie tot mai neîncrezătoare în democraţie, rolul de pion geostrategic în noul război rece?

Prin poziţia sa geostrategică România nu poate fi lăsată deoparte de America.

De aceea, America face curăţenie pe portavion.

Această realitate ne e confirmată nu numai de Depoziția Victoriei  Nuland, dar și de Premierea şefei DNA, Codruţa Kovessi, de către Ambasada SUA în plină campanie de destructurare a reţelor mafiote, dar şi în plin război declanşat de Victor Ponta împotriva Justiţiei.

Aşadar, în concepţia Departamentului de Stat, lupta împotriva corupţiei în Ţările Europei de Est şi în Balcani nu mai e o chestiune ţinînd exclusiv de ţările respective.

Lupta împotriva corupţiei e o chestiune care ţine de noile interese geopolitice ale Americii.