Joi, 26 iunie 2014, seara, la Jocuri de putere de la Realitatea TV, l-am întrebat pe Crin Antonescu dacă la Congresul PNL de vineri şi sîmbătă se va întîmpla ceva ieşit din comun, încît să merite osteneala de a nu merge la Biblioteca Academiei, ci la Palatul Parlamentului, unde se țineau lucrările Congresului. Mai în glumă, mai în serios, i-am spus c-am fost prezent, ca reporter, la toate reuniunile politice marcate de momente senzaţionale: Ruperea FSN, răsturnarea lui Petre Roman la Convenţia PD, victoria lui Mircea Geoană la Congresul PSD.

Din instinct, n-am fost la reuniunile politice postdecembriste condamnate să nu se abată de la scenariul scris mai înainte.

Despre Congresul PNL miroseam că se va lăsa cu scandal.

Unul provocat de gruparea C.P. Tăriceanu. Îmi imaginam fel de fel de ipoteze. Ca, de exemplu, C.P. Tăriceanu să năvălească  în sală, chiar dacă era sîmbătă, zi cînd el se dă huţa în tot soiul de petreceri, sau ca iscoade a lui C.P. Tăriceanu să meargă la tribună şi să-i smulgă microfonul lui Mircea Ionescu Quintus.

Simţind că se va întîmpla ceva, l-am întrebat pe Crin Antonescu dacă merită să vin la un Congres dominat de rutină pînă la somnolenţă.

Crin Antonescu mi-a răspuns că trebuie să mă dezamăgească:

Nu se va întîmpla nimic deosebit.

Şi, totuşi, la Congresul PNL, s-a întîmplat ceva deosebit, ceva senzaţional, cu enorme consecinţe asupra PNL, asupra fuziunii PNL-PDL şi chiar asupra cursei prezidenţiale:

Lovitura de teatru dată de Crin Antonescu!

Pe C.P. Tăriceanu am pariat degeaba.

Îngrozit că trebuie să facă ceva sîmbătă, C.P. Tăriceanu şi-a luat toate măsurile de siguranţă pentru ca Victor Ponta, cel care-i trage sforile, să nu-l trimită să facă scandal la PNL:

A anunţat de vineri că-şi face partid!

În aceste condiţii, posibilii săi adepţi din Congres au trebuit să se resemneze. La discursul Noricăi Nicolai, l-am văzut pe Daniel Barbu aplaudînd atacul împotriva fuziunii. Cam la atît s-a rezumat rebeliunea Grupului Tăriceanu din PNL, Grup care nu-i altceva decît unealta PSD pentru destabilizarea PNL.

Pentru a înţelege Lovitura de teatru a lui Crin Antonescu trebuie să ne întoarcem la interviul acordat de Crin Antonescu joi seara, la Realitatea Tv. Mă felicit  c-am acceptat invitaţia lui Rareş Bogdan de a fi prezent şi, la cererea mea, de a fi pe post de fătucă.

L-am întrebat pe Crin Antonescu dacă ştie ceva despre ordinea de zi, întrebare legitimă, deoarece mai înainte, răspunzînd unei întrebări, Crin Antonescu afirmase că merge la Congres ca fost președinte al PNL.

Crin Antonescu a invocat existenţa a trei rezoluţii:

1) Privind apartenenţa PNL la PPE.

2) Privind fuziunea PNL-PDL.

3) Privind propunerea nominală a candidatului din partea PNL pentru prezidenţiale.

Despre primele două, interlocutorul m-a asigurat că vor fi adoptate fără nici o problemă.

Despre cea de a treia, Crin Antonescu şi-a expus opinia că n-ar trebui pusă la vot.

După domnia sa, nominalizarea din partea PNL ar trebui făcută mai tîrziu, după exersarea unor sondaje de opinie.

Despre această Rezoluţie în presa noastră s-a bătut cîmpii în lung şi-n lat, ba chiar şi pe înalt.

Faptele, către care trebuie să ne întoarcem, spun următoarele:

La Congres urma să se voteze fuziunea cu PDL.

În aceste condiţii, noul partid urma să-şi desemneze un candidat unic, decizie luată după serioase cercetări sociologice.

În aceste condiţii, Congresul nu putea vota decît nominalizarea unei persoane pentru lista care urma să fie supusă cercetării şi nu desemnarea candidatului PNL la  prezidențiale.

Dacă PNL urma să meargă  singur la prezidenţiale,  trebuia să se desemneze candidatul.

Nu în Congresul de sîmbătă, ci, potrivit statutului adoptat chiar vineri, 27 iunie 2014, în Delegaţia Permanentă.

După adoptarea în Delegaţia Permanentă, un Congres extraordinar îl vota, moment folosit, de regulă, de partide, drept unul de campanie electorală.

Cum Congresul a votat fuziunea cu PDL, desemnarea candidatului PNL la prezidenţiale ar fi o mare idioţenie.

E drept, PDL are un candidat, Cătălin Predoiu, stabilit prin confruntare internă.

Decizia a fost luată însă cînd PDL nu se gîndea la fuziune.

Congresul nu putea adopta decît o Rezoluţie de nominalizarea a unui candidat de pus pe listă, pentru a-l concura pe Cătălin Predoiu.

La fel de bine, putea nominaliza doi sau trei. Delegaţia Permanentă, la rîndu-i, nu desemnează candidatul PNL la prezidenţiale, ci propunerea PNL de candidat pentru întrecerea privind candidatul unic al PDL și PNL.

Crin Antonescu avea dreptate joi seara susţinînd amînarea unei decizii în chestiunea prezidenţiabilului.

Discuţia de la Realitatea Tv a adus un fapt senzaţional:

Crin Antonescu a lăsat să se înţeleagă că ar putea candida la prezidenţiale dacă partidul i-o cere.

De ce un fapt senzaţional:

Sîmbătă, 28 mai 2014, Crin Antonescu a ţinut o Conferinţă de presă în care a anunţat că renunţă la preşedinţia partidului şi, mai ales, la ipostaza de candidat al PNL la prezidenţiale.

Că renunţă la funcţia de preşedinte al PNL nu era nici o surpriză.

În săptămîna dinaintea lui 25 mai 2014, Crin Antonescu l-a prezentat pe Klaus Iohannis drept cel care-i va lua locul la şefia PNL dacă el demisionează.

Nici el, nici Klaus Iohannis n-au pus chestiunea unui schimb de ştafetă şi-n cazul candidaturii.

Se profila o realitate previzibilă:

Crin Antonescu foloseşte pretextul scorului sub 20% pentru a-i preda lui Klaus Iohannis preşedinţia PNL.

Îşi păstrează însă ipostaza de candidat la preşedinţie.

Declaraţia de sîmbătă, 28 mai 2014, venită pe neaşteptate, ne-a surprins pe toţi.

În numărul de marţi, 3 iunie al Evenimentului zilei, notam sub puterea uluirii:

„Să nu uităm că pentru Crin Antonescu candidatura la preşedinţia României ca treaptă pentru Preşedinţia propriu-zisă e de mai mulţi ani un scop alvieţii:

– Pentru aceasta, s-a compromis concubinînd cu PSD în alianţa numită USL, alianţă care i-a servit doar lui Victor Ponta.

– Pentru aceasta s-a făcut de rîs concubinînd cu personajul odios al României ultimilor ani, Dan Voiculescu.

– Pentru aceasta a rupt USL.

– Pentru aceasta s-a întors spre apărarea statului de Drept.

– Pentru aceasta a contactat cancelariile Puterilor Protectoare.

– Pentru aceasta s-a certat cu Dan Voiculescu, atrăgîndu-şi ura Mogulului.

– Pentru aceasta l-a scos în prim plan pe Klaus Iohannis“.

Şi, deodată, cum ar scrie un prozator rus clasic, acest om renunţă de bunăvoie la un obiectiv de destin.

Curios la culme, luni, 2 iunie 2014, aflat la Realitatea tv, l-am întrebat pe Crin Antonescu dacă decizia e definitivă.

Crin Antonescu a zis că da.

Ştiind că politicienii să mai răzgîndesc, l-am întrebat din nou dacă rămîne ferm pe poziţii, indiferent ce se va întîmpla cu candidatul PNL.

Mi-a răspuns, niţel supărat, că nu-l cunosc.

Cînd a zis că nu mai candidează, nu mai candidează şi gata!

Faţă cu o asemenea fermitate, ne-am năpustit cu toţi în căutarea explicaţiilor.

Eu am pus decizia pe seama faptului că a realizat existenţa unui mecanism infernal împotriva sa.

Alţii au pus-o pe seama unui şantaj.

Sigur e că timp de aproape o lună, Crin Antonescu a părut fixat în decizie.

De altfel, a ieşit un pic de pe scena vieţii mediatice.

Pe 16 iunie 2014, PSD-istul Liviu Pop lansează, printr-o scrisoare, ipoteza unei şantajări a lui Crin Antonescu de către Traian Băsescu.

Deşi textul era o fantasmagorie (am demonstrat-o în Evenimentul zilei), Crin Antonescu tresare şi sare la contraatac.

În intervenţii la televiziuni, lasă să se înţeleagă că diversiunea l-a enervat atît de tare încît e gata să candideze pentru a demonstra că n-a fost şantajat.

Scandalul s-a stins în chip uluitor de repede.

Joi, 26 iunie 2014, seara, într-un dialog istoric, Crin Antonescu anunţă o răzgîndire.

Deşi făcuse precizări infinite că nu vrea să candideze, dar dacă partidul i-o cere, se va sacrifica, era limpede că nu mai asistam la fermitatea din 28 mai 2014.

În lumina acestei schimbări de poziţie trebuie să vedem propunerea că desemnarea sa nu se face la acest Congres.

Nu ştim motivele răzgîndirii lui Crin Antonescu.

Unii o pun pe seama călătoriei în SUA.

Alţii susţin că n-a renunţat niciodată, c-a fost vorba doar de un joc de imagine.

Nu sînt puţini cei care o pun pe seama unei firi imprevizibile.

Indiferent de explicaţie, întrebarea, marea întrebare rămîne:

Klaus Iohannis ce avea să facă după această propunere?

Răspunsul surprinde.

Deşi Klaus Iohannis a fost făcut om de către Crin Antonescu, el s-a purtat ca şi cum nici n-ar fi aflat de poziţia binefăcătorului său, expusă deja public.

Vineri, după prima zi a Congresului, Klaus Iohannis a declarat că va fi adoptată Rezoluţia privind propunerea nominală a candidatului PNL la prezidenţiale.

Vineri seara, la Jocuri de Putere, Klaus Iohannis a declarat că-l vede pe Crin Antonescu de mare ajutor în campania sa pentru prezidenţiale.

Sîmbătă, de la tribună, dîndu-i replica, Crin Antonescu a spus că se vede mai mult decît un simplu agent electoral al lui Klaus Iohannis. Cu toate acestea, Klaus Iohannis pune pe ordinea de zi nominalizarea candidatului PNL, evident, a sa.

Spre finele Congresului, cînd sala era teoretic vraişte,se anunță supunerea la vot a celei de-a treia Rezoluţie.

Manevră incorectă din partea lui Klaus Iohannis, deoarece se  supunea la vot o decizie crucială în condițiile în care delegaților numai la decizii nu le ședea gîndul.

Potrivit procedurilor, Klaus Iohannis e întrebat de Mircea Ionescu Quintus dacă vrea să fie nominalizatul PNL pentru sondajul comun al PDL și PNL.

Klaus Iohannis răspunde:

Da.

Din primele rînduri, se strigă numele Crin Antonescu.

Sala izbucneşte în aplauze.

Mircea Ionescu Quintus putea să treacă mai departe.

N-o face.

Spune în microfon că a auzit şi un alt nume:

Crin Antonescu.

Crin Antonescu e întrebat dacă e de acord.

Crin Antonescu vine la tribună şi declară că da.

E limpede.

Crin Antonescu a renunţat oficial la renunţare.

Vrea să candideze la Preşedinţie.

Sala, ridicată în picioare, aplaudă şi-i scandează numele.

E o lucrătură a amicilor lui Crin Antonescu?

Nu.

Sala îi aparţine lui Crin Antonescu.

Ea l-a votat pe Klaus Iohannis, pentru că acesta a fost candidatul lui Crin Antonescu.

Cînd se schiţează o alegere între Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, sala trece de partea lui Crin Antonescu.

Mircea Ionescu Quintus declară c-a auzit şi numele lui Ludovic Orban.

Ludovic Orban nu-i în sală.

De fapt, Mircea Ionescu Quintus a anunțat  acest nume sub semnul tezei sale:

E vorba de nominalizări la candidatura din partea PNL pentru noul partid și nu desemnarea unui candidat.

Drept urmare, pot fi şi mai multe nume.

Teodor Atanasiu, din gruparea Iohannis, ia cuvîntul pentru a cere ca Congresul să adopte Rezoluţia cu numele Klaus Iohannis, atrăgînd atenţia că Crin Antonescu a renunţat în urmă cu o lună.

Sala nu-l urmează.

Normal s-ar fi cerut vot secret pentru desemnarea unicului.

Simţind că va pierde, Klaus Iohannis face un pas înapoi:

Anunţă retragerea Rezoluţiei, urmînd ca Delegaţia Permanentă să decidă între el şi Crin Antonescu.

Crin Antonescu a repurtat o primă victorie.

E şi cea mai zdrobitoare?

Nu cred.

Rămîn multe necunoscute:

1) Puterea sa de influenţă în Delegaţia Permanentă.

2) Interesul PDL ca reprezentantul noului partid să fie Cătălin Predoiu.

3) Antipatia PDL faţă de Crin Antonescu.

Nu ştiu ce se va întîmpla ulterior.

Ştiu sigur însă că fostul lider PNL, Crin Antonescu nu numai că s-a răzgîndit, dar a decis să se bată pentru a fi candidatul PNL şi, mai ales, al partidului de Dreapta la prezidenţiale.

Decizie care – dacă nu renunță brusc la ea, cum ne-a obișnuit- va avea consecințe însemnate pentru scena noastră politică și, mai ales pentru cursa prezidențialelor.