PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu – 10 ani și de enigme. Azi: Fuga lui Omar Hayssam din 2006

Autor: | | 34 Comentarii | 6648 Vizualizari
Ion Cristoiu
Pentru că în ultima vreme, stimulate și de convocarea la DNA a unor personaje legate de Fuga lui Hayssam – Ovidiu Ohanesian, Ciprian Nastasiu, Sofica Dumitrașcu - televiziunile de casă ale lui Victor Ponta - Antena 3 și România TV - au declanșat o campanie menită a arăta că Fuga lui Hayssam a fost regizată de Traian Băsescu, l-am rugat pe Sabin Orcan să-l invite pe Traian Băsescu la o intervenție telefonică în emisiunea X-Press, de la B1tv, pentru a ne vorbi despre momentul din 2006.

Deși a derapat în unele momente – acuzația absolut gratuită adusă lui Cătălin Striblea, concentrarea misterelor eliberării pe doctorul care l-a operat pe Omar Hayssam, unul dintre marii noștri chirurgi – Traian Băsescu a pus punctul pe i în ceea ce am putea numi una dintre cele mai mari enigme ale mandatului său de zece ani și una dintre enigmele de frunte ale perioadei postdecembriste:

Punerea în libertate din arest preventiv a lui Omar Hayssam.

Plecînd de la această intervenție m-am gîndit că e momentul acum, cînd pe Traian Băsescu nu-l mai constrîng condițiile funcției, să revedem unele enigme ale mandatului său pentru a încerca o limpezire a lor.

Eu cel puțin am purces deja la drum cu trecerea în revistă a Fugii lui Omar Hayssam din 2006.

N-am nici o îndoială că Fuga lui Hayssam e deja uitată, cînd nu pur și simplu știută de opinia publică de la noi, opinie publică definită printr-o incredibilă capacitate de a uita fapte importante ale trecutului de dragul faptelor de tabloid ale prezentului.

Ca și în cazul Răpirii jurnaliștilor din 2005, am comentat, dar am și anchetat, ca jurnalist activ, Fuga lui Hayssam din 2006.

Nu numai pentru că în prezent, urmare a unei noi diversiuni puse la cale de DNA, se schițează o posibilă campanie împotriva lui Traian Băsescu, dar și pentru că Fuga a provocat un seism în România (și-au dat demisia directorul SRI, directorul SIE, procurorul general Ilie Botoș, șeful DGIPI), o scurtă recapitulare a întîmplării se impune.

20 iulie 2006. Ceea ce umbla prin București doar ca zvon, primit cu surîsuri de neîncredere, e acum știre, știre oficială, confirmată de la cel mai înalt nivel, al Președinției Republicii. Omar Hayssam, acuzat de terorism în Afacerea Răpirea jurnaliștilor din 28 martie 2005, a fugit din țară. Ca urmare, la nivelul instituțiilor de forță din România momentului are loc Apocalipsa. Demisionează din funcții, aparent din proprie inițiativă, după părerea mea la ordinul lui Traian Băsescu: directorul SRI, Radu Timofte, directorul SIE, Gheorghe Fulga, procurorul general Ilie Botoș, Virgil Ardelean, șeful DGPI, Marcel Sâmpetru, șeful DIICOT. Pe măsura derulării Breaking news-lui, apar informații care ne lasă pe toți cu gura căscată.

Notez, pe toți, pentru că la vremea respectivă, ca și acum, eram un comentator zilnic al realităților românești.

Omar Hayssam fusese arestat preventiv în seara lui 5 aprilie 2005, chiar dacă nu pentru terorism, ci pentru o afacere de corupție din 2001. Pe 14 octombrie 2005, procurorul de caz, Ciprian Nastasiu, de la DIICOT, îl trimite în judecată sub acuzația de terorism. Pe 20 februarie 2008, Omar Hayssam va fi condamnat în lipsă la 20 de ani închisoare. De fapt, așa cum preciza și Rechizitoriul, Omar Hayssam nu ticluise răpirea de-a adevăratelea a jurnaliștilor, ci un soi de teatru al răpirii, menit a-i rezolva lui problemele penale din țară. Cum însă Legea românească sancționează drept terorism și falsul act de terorism, dacă acesta produce o tulburare internă echivalentă celei stîrnite de un act de terorism, Omar era acuzat de terorism.

Din 5 aprilie 2005, Omar Hayssam se află în arest preventiv. Mandatul i se prelungește ori de cîte ori expiră termenul. Cazul Omar Hayssam zguduise țara. Pot depune mărturie, ca jurnalist prezent în scris și la televizor în perioada respectivă pentru a comenta evenimentele, că România nu mai era aceeași după această Criză, o premieră în istoria sa modernă. În aceste condiții, deși unii jurnaliști – printre care și subsemnatul – avuseseră public îndoieli privind adevărul unor variante oficiale, nu cred că se găsea cetățean al acestei țări care să vadă desfășurarea evenimentelor altfel decît avînd drept final condamnarea lui Omar Hayssam în timp ce se afla în arest preventiv.

Pe 26 aprilie 2006, la Curtea de Apel București se judecă revocare mandatului de arestare preventivă al lui Omar Hayssam, ca urmare a cererii depuse de avocații săi. Judecător e Sofica Dumitrașcu.

La astfel de ședințe, din partea Parchetului e prezent în sală un procuror de serviciu, în nici un caz procurorul de caz.
Ei bine, la această ședință, Ciprian Nastasiu, procurorul DIICOT care anchetase răpirea ziariștilor, mergînd chiar la Bagdad, care-l trimite în judecată pe Omar Hayssam, o scoate din joc pe procuroarea de ședință și intră el în sală.
Pentru a pleda ca Omar Hayssam să rămînă în pușcărie în vecii vecilor, amin?

Nu.

Intră – țineți-vă bine! – pentru a cere eliberarea lui Omar Hayssam pe motive de sănătate, invocînd un Raport al Comisiei de expertiză medico-legală, bazat pe o adresă a doctorului Constantin Tănăsescu, din care rezulta că arestatul suferă de cancer la colon care nu poate fi tratat în sistemul penitenciar românesc.

Ulterior, momentul din sala de judecată a fost întors pe toate părțile pentru a i se dibui dedesubturile.

Au fost găsiți vinovați de tot soiul, de la Constantin Tănăsescu pînă la Sofica Dumitrașcu.

Eu însă am considerat și consider că personajul crucial în această Afacere tenebroasă e Ciprian Nastasiu.

La vremea respectivă, am scris și am publicat un comentariu în care remarcam nota de incredibil a situației:
„Un profesionist de excepţie dă la o parte procurorul de şedinţă pentru a intra în sala de judecată şi a cere judecătorului eliberarea acuzatului pe motive medicale. A acuzatului pe care l-a anchetat un an şi ceva. Ciprian Nastasiu a motivat că Omar Hayssam era grav bolnav. Să trecem peste amănuntul că argumentul, singurul, era o adeverinţă medicală fără valoare. Dar chiar dacă teroristul numărul unu al ţării ar fi fost realmente pe moarte, e greu de crezut că un procuror (cel care cere, de cum debutează o anchetă, arestarea preventivă a suspectului) e lovit peste noapte de o criză de umanism atît de mare încît să solicite eliberarea.

Să admitem că procurorul Ciprian Nastasiu a avut în ziua respectivă o criză de proporţii a personalităţii. Una din acele crize care fac ca un om normal, tată de familie, să pună mîna pe topor şi să-şi căsăpească întreaga familie.
Dar ceilalţi, şefii săi, traversau şi ei un moment de clătinare a personalităţii? Pentru că – lucru mai puţin sesizat de comentatori – Parchetul n-a făcut recurs la eliberarea determinată de Ciprian Nastasiu.”

Repet, din perspectiva trecerii a 9 ani de la întîmplare.

Nu avocații lui Omar Hayssam invocă problemele medicale ale clientului, în timp ce procurorul se opune la eliberare, ci însuși procurorul – și culmea! procurorul de caz – pledează pe post de avocat al arestatului preventiv.

În același comentariu scriam despre derularea evenimentelor în cazul Fugii lui Hayssam că „pare de ordinul ficţiunii literare. Ba chiar, dacă ne gîndim bine, excepţie făcînd literatura absurdului, şi într-o operă de ficţiune ar trece drept forţată.”

Pus în libertate, cu interdicția de a părăsi țara, Omar Hayssam nu e supravegheat de nimeni. La vremea respectivă nu era controlul judiciar. E drept, procurorul nu ceruse supravegherea (altă nebunie!) lui Omar Hayssam. A pleca din țară nu e o problemă pentru bogatul arab. Pe 28 iunie 2006, Omar nu se prezintă la ședința de judecată pentru terorism. În noaptea de 29 spre 30 iunie 2006 o șterge din România cu destinația Siria prin Liban la bordul unei navei al cărei proprietar e Mustafa Tartoussi. Autoritățile se dezmeticesc abia pe la mijlocul lui iulie, cînd are loc seria de demiteri. Pe fondul uluirii colective că într-un stat a fost posibil așa ceva, împotriva serviciilor secrete, a SRI, îndeosebi, se declanșează o campanie virulentă.

Istoria secretă a SRI, (după modelul celebru al Istoriilor secrete ale CIA) întocmită recent, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la înființarea Serviciului, ține să menționeze:

„Conex, demisia directorilor SRI, SIE, și DGPI (20 iulie 2006), pe fondul situației create ca urmare a dispariției lui Omar Hayssam, a generat o amplă campanie mediatică împotriva serviciilor de informații, a SRI în particular.”

Lucrarea, de referință pentru Istoria serviciilor secrete din România, reproduce Precizarea de presă a SRI din 19 iulie 2006, prin care SRI dovedește că DIICOT n-a solicitat SRI supravegherea lui Omar Hayssam după eliberarea din arest, deși acesta era acuzat de terorism.

Urmare a unei Operațiuni de excepție desfășurate de o task force condusă de Florian Coldea, la cererea lui Traian Băsescu, după șapte ani, pe 19 iulie 2013, Omar Hayssam e adus în România din Siria. Operațiunea a fost înlesnită și de eliberarea de către președintele Siriei, Assad, a lui Omar Hayssam dintr-o închisoare siriană pe 9 ianuarie 2012, după vizita oficialului sirian în România în noiembrie 2010. După aducere s-a speculat mult în presă că Omar va denunța afacerile grele de corupție din România, dînd în gît multe nume mari ale politicii postdecembriste. Deși Omar a fost amestecat în multe afaceri necurate ale clasei politice și ale serviciilor, din 2013 pînă acum aducerea lui în țară n-a avut nici un efect pentru DNA.

Halucinante sînt și întîmplările legate de anchetarea penală a fugii lui Omar.

Împotriva lui Ciprian Nastasiu și a Soficăi Dumitrașcu se deschide o investigație a Parchetului General. Pe 24 noiembrie 2006, Parchetul General, condus deja de Codruța Kovesi (de la 1 octombrie 2006), îi scoate pe cei doi de sub urmărire penală. E scos de sub urmărire și medicul Constantin Tănăsescu. Ciprian Nastasiu, din 3 iulie 2006, procuror adjunct al DIICOT, e sancționat de CSM pe 16 februarie 20017. Ca urmate, e revocat din funcția de procuror adjunct al DIICOT și din funcția de procuror DIICOT și trimis înapoi la Timișoara. După mai multe încercări de a rămîne la DIICOT, pleacă din magistratură în 24 octombrie 2008. În 2009, în toiul campaniei electorale prezidențiale apare la București împreună cu Vladimir Găetan și se implică în Războiul dus de Coaliția politico-mediatică împotriva lui Traian Băsescu cu cartea Prădarea României în care e pusă la îndoială Răpirea jurnaliștilor.

Pe 23 noiembrie 2007, procurorii DIICOT trimit în judecată Dosarul Fugii lui Hayssam. Responsabilii cu punerea în libertate sînt scoși din discuție. Sînt trimiși în judecată cei care au pus la cale toate acțiunile ținînd de plecarea din țară a sirianului: Cei doi frați ai lui Omar – Omar Mahmud și Omar Mukles – și Mustafa Tartoussi, cel cu vaporul. Procesul îmbracă și el note halucinate. Debutează la Curtea de Apel București la 21 februarie 2008. După 15 termene, și un an jumătate de proces, pe 21 mai 2009, ÎCCJ  decide strămutarea Procesului la Curtea de Apel Oradea. Aici o altă tărăgănare dubioasă. Procesul durează nu mai puțin de trei ani – din 17 iunie 2009 pînă în 8 octombrie 2012. Sentința e surprinzătoare. Cei doi frați și comandantul Tartoussi sînt achitați. E condamnat doar Omar Hayssam (în lipsă) la doi ani închisoare, pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

Sentința nu e definitivă. Procesul ajunge la Înalta Curte de Casație și Justiție. După alți doi ani, pe 7 octombrie 2014, cei doi frați sînt condamnați la 5 ani închisoare, iar comandatul, la 7 ani închisoare. Frații nu mai sînt în țară. Și aici întîlnim o bizarerie. Deși în apropierea sentinței, celor doi nu li se dă interdicție de părăsire a țării. Ca urmare ei pleacă din România pe 8 octombrie 2014, a doua zi de la sentință, cînd nu se redactase ordinul de încarcerare. Abia în 30 martie 2015, Mahmud, unul dintre ei, e extrădat din Turcia, în cadrul unei negustorii cu Erdogan, care-și înlesnește astfel nu numai vizita într-o țară a UE, dar și primirea a doi polițiști dușmani de ai lui, extrădați de autoritățile noastre.
Trecînd în revistă Afacerea numită Fuga lui Hayssam, observăm  numeroase bizarii, unele condamnate să nu găsească dezlegare în veci. Acestora Traian Băsescu le-a mai adăugat vineri seara, în intevenția de la B1tv, la emisiunea lui Sabin Orcan, la care eram invitat, una:

„Trebuie să știți, un lucru care m-a frământat și pe mine pînă la terminarea mandatului, cum a reușit să fugă Omar Hayssam din țară. O parte din mecanism, din Constanța pînă în Siria s-a aflat, problema e cu sprijinul cui a ajuns pînă la Constanța. Eu am întrebat: avem o înregistrare a operației care i s-a făcut lui Hayssam în penitenciar? Am întrebat: dacă vreo mostră s-a prelevat din pancreasul care i s-a tăiat. Nu exista nimic. Pentru mine a fost mereu un mister și trebuie să recunosc că atunci am luat-o de-avalma... Ani de zile cît l-au supravegheat structurile noastre prin Siria, Liban, Irak, n-a dat niciodată semne de boală”.

În emisiune, respectînd condiția de autor de interviu, nu mi-am permis să dau eu unele răspunsuri la întrebările lui Traian Băsescu.

Cum însă, la vremea respectivă, în 2006, am întreprins și investigații proprii, profit de condiția de comentator pentru a i le da:

1. Ciprian Nastasiu s-a dat peste cap să-l elibereze pe Omar Hayssam, convins de acesta că-i va da dovezi despre implicarea unor lideri PSD în afaceri de corupție. După cum îmi spunea o sursă autorizată din Servicii, a fost tras pe sfoară de Omar Hayssam.

2. Ciprian Nastasiu a acționat cu autorizarea Procurorului General de atunci, Ilie Botoș. O va spune el cînd va fi judecat de CSM.

A știut și Traian Băsescu? Greu de răspuns. Putem presupune că procurorul Ciprian Nastasiu, doritor de urcare în șefii, a vrut să facă pe plac lui Traian Băsescu, dușmanul PSD. Nu-i exclus ca Ilie Botoș să fi fost de acord tot pentru a se pune bine cu noul Stăpîn de la Cotroceni.

3. Deși Sentința din 7 octombrie 2014 rezumă cercul celor implicați în fuga lui Hayssam, la Familia acestuia, e greu de crezut că n-au fost complicități și din partea autorităților noastre pentru înlesnirea trecerii ilegale a frontierei. În cartea sa, Prădarea României, apărută în 2009, Ciprian Nastasiu scrie c-a discutat cu Omar după fuga sa la telefonul mobil, că l-a înregistrat cu telefonul său şi, în timpul conversaţiilor, fugitul i-ar fi spus c-a dat 300.000 de euroi pentru a scăpa de supraveghere și a putea trece ilegal frontiera.

Cui a dat acești bani Omar Hayssam? Fără discuție și unor persoane suspuse de la vremea respectivă. La aceștia să se refere Traian Băsescu? pe aceștia să-i vizeze ancheta DNA sub pretextul Dosarului Yassin?


Tag-uri: ion cristoiu, romania lui cristoiu, editorial evz, editorial ion cristoiu, ion cristoiu editorial, dna, omar hayssam, ovidiu ohanesian, ciprian nastasiu, sofica dumitrascu, fuga omar hayssam, traian basescu, presedinte, jurnalisti rapiti, jurnalisti romani rapiti, 2006, ilie botos, dgipi, radu timofte, gheorghe fulga, sie, virgil ardelean, diicot, marcel sampetru, procuror, tribunal, judecata, inchisoare, siria
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu – 10 ani și de enigme. Azi: Fuga lui Omar Hayssam din 2006.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii