Indiferent de categoria sociala, romanii din Italia resimt "socul Tor di Quinto": unii viseaza la linistea de acasa, altii se roaga sa nu fie trimisi in tara.
Dupa momentul crimei de la Tor di Quinto si inceputul revoltei impotriva imigrantilor ilegali, la Roma se mai vorbeste despre Romania numai in doua moduri. Cum posibilitatea existentei unei a treia alternative, intre alb si negru, sau a unei discutii rationale au disparut, Romania este privita in ambele moduri ca fiind „acasa”. Unora le e frica insa sa nu „fie trimisi acasa”, in timp ce altii, coplesiti de reactia brutala a locuitorilor unui oras in care abia credeau ca se acomodasera, isi traiesc calvarul din aceste zile „visand la acasa”.
Povestile ce urmeaza nu descriu doar diferenta dintre aceste moduri, ci incearca sa arunce o privire asupra a doua categorii sociale distincte, separate parca de ani-lumina, ambele convietuind in capitala Italiei sub numele generic de „romani”.
„Magiun” si baietii sai
Ne puteți urmări și pe Google News
Lui Magiun i se zice asa pentru ca, intr-o buna zi, in timpul sederii sale prin Bucuresti, a descoperit ca avea proprietati asemanatoare produsului de unde-si trage porecla. Adica, dupa descrierea proprie, „eram lipicios, ma plimbam cu acordeonul prin tramvai si troleu, oamenii imi dadeau marunt, iar eu, cand coboram, aveam vreo 3-4 portofele sub maneca”.
Dupa ce a fost inchis de cateva ori pentru furt, Magiun s-a decis sa lase in urma viata mizera a mijloacelor de transport in comun bucurestene, si-a gasit doi instrumentisti complementari, un chitarist, Nicu, si un violonist, Nae Dinte (poreclit asa nu pentru ca ar mai avea doar un dinte in gura, ci din cauza cantitatii de aur ascunse in cavitatea bucala), si au luat drumul pribegiei. Prima oprire, si ultima: Roma.
Aici, Magiun si orchestra sa au facut, in mai putin de un an, un adevarat tur de forta prin intregul oras, prin fiecare intersectie, piata sau cafenea, poposind, intr-un final, in zona lor favorita, cartierul Prati.
Strategia de marketing
Pe Magiun nu e nevoie sa-l gasesti. Te gaseste el pe tine. Nici nu te astepti la asa o companie placuta cand o reflexie din lingurita cu care iti mesteci tacticos cafeaua te orbeste.
Ridici ochii si-l vezi pe Nicu Dinte, ranjind cu gura larg deschisa in directia ta, iar in spatele acestuia seful formatiei si celalalt component zambindu-ti gales. Plasarea lui Nicu Dinte in fata plutonului este una deloc intamplatoare. Magiun, cel care a avut aceasta idee de marketing stralucitoare, explica resorturile psihologice ce l-au determinat sa aleaga: „Tu-l vezi p’asta? Adica tu ca tu, ca ai mai vazut, da’ ai vazut cum se uita toti strainii astia in gura lui? Nicu Dinte atrage privirile, iti zic eu”, suna explicatia.
Zilele astea, Magiun e un picut agitat. Cand vede aparatul foto indreptat spre ei face ochii cat butoaiele de bere si zice: „Ba, ba, nu cu d’astea. Ca ma trezesc cu politia la usa ca ma trimite in Romania. Si dup’aia ce sa fac? Te prind in troleu si-ti fur portofelul...”.
Bancnota si iesirea din scena
Trupa lui Magiun nu are mari nelinisti politico-sociale legate de crima de la Tor di Quinto. In afara unor injuraturi macabre la adresa faptasului, problema revine numai in contextul unei chestiuni ce-l intereseaza aparte pe „creierul” formatiei. „Mi-e frica ca ne trimit astia acasa. Deja am semnale de pe la unii ca, dupa ce termina cu taberele din afara, intra si in oras dupa noi. E de rau daca se intampla asta”, si Magiun cade o secunda pe ganduri, fiind trezit de privelistea unei bancnote fluturate prin fata violonistului de catre un barbat pistruiat.
O pornim incet la drum, printre cafenele si un parculet. Nicu Dinte, care este si vocalul trupei, urla cu ochii scosi din orbite, intr-o limba ilogica, nici tiganeasca, nici romaneasca. „Facem asa ca sa fim mai greu de identificat”, lamureste violonistul misterul. Am ajuns la o coliba ascunsa in spatele unui parc, Magiun intra, urla un pic la droaia de femei si copii prezenti pe post de auditoriu, ma vede iarasi cu aparatul foto in mana si... Discutia se incheie asa: „Hai, mars de aici!”.
POVESTE ALTERNATIVA „Strangem din dinti, dar o sa fie bine...” Doamna Mihaela Nazzaro, fosta Ciuca, lucreaza pe post de camerista la un mic hotel din sudul Romei, la intrarea in capitala dinspre Aeroportul Fiumicino. Acesta este si motivul, spune ea, pentru care, desi numarul de camere este unul mic comparativ cu alte hoteluri, locul unde lucreaza nu duce niciodata lipsa de clienti, iar probleme de genul neplata sau intarzierea salariului nu au existat pana acum.
„Lucrez aici de aproape patru ani si au fost si zile cand stateam la lucru 16 ore. Erau momente in care patronul decidea ca suntem prea multi angajati si mai trimitea cativa acasa. Asa ca, dupa ce curatam camerele si schimbam asternuturile, ma mutam in spatele receptiei. Au fost momente grele, dar nu le regret”, spune Mihaela zambind.
Visul cel mare: o casa doar a lor Mihaela si sotul lei, Alessandro, locuiesc de doi ani si jumatate intr-un apartament cu chirie. De aici pana la locul de munca, femeia face in jur de o ora in fiecare dimineata, iar lucrurile s-au complicat si mai tare de la nasterea fetitei lor, botezata Bianca. „Alessandro lucreaza si el la patron, este sofer la o firma de curierat rapid si-si petrece cea mai mare parte a zilei la volanul masinii. A trebuit sa angajam o bona, altfel nu puteam face fata. Sunt zile in care ne vedem doar o ora, la cina sau la micul dejun.”
Dupa nasterea fetitei, cuplul a inceput sa stranga bani, sperand ca intr-o zi sa-si permita o casa doar a lor. „Iubesc Roma si oamenii de aici. Mi-e dor de casa, normal, dar m-am impacat deja cu ideea ca aici voi ramane si-mi voi mai vizita parintii si prietenii doar de Sarbatori”, povesteste Mihaela.
„Inteleg furia italienilor, e normala...” De joi dimineata, cand paginile ziarelor din Peninsula s-au umplut cu detalii referitoare la asasinarea unei italience de catre un roman, in zona periferiei romane, viata Mihaelei, in cel mai cotidian sens cu putinta, s-a schimbat. „Colegele de munca au incetat brusc sa mai vorbeasca cu mine, iar patronul m-a trecut iarasi la ore suplimentare neplatite. De parca ar vrea cumva sa ma testeze. Oamenii de aici sunt oameni buni, nu am ce sa le reprosez. Fara ajutorul lor nu cred ca m-as fi descurcat. Ii inteleg, intr-un fel, sa fie atat de furiosi, dar incerc sa le explic ca nu toti romanii suntem asa. Le-am si spus colegelor: „Credeti ca daca eram ca individul asta mai munceam de dimineata pana seara ca sa am ce manca?”, spune Mihaela.
Nu numai la locul ei de munca au intervenit schimbari in ultimele zile. Femeia povesteste cum sotul, Alessandro, a renuntat sa mai vorbeasca despre ea in prezenta colegilor lui de munca, oameni care, pana atunci, ii vizitasera de mai multe ori, dar care, brusc, devenisera extrem de sceptici cu privire la persoana ei.
„E o perioada grea, ce sa spun, mi-e dor de linistea aia de acasa de la mine, la Galati. Dar n-am ce face. Pentru noi si pentru fetita o sa ne straduim sa trecem cu bine peste”, explica romanca.
Fiecare zi, pe fuga Programul zilnic al Mih aelei suna cam asa. Se scoala la ora 5.30, pregateste micul dejun, la ora 6.30 este in autobuz. Intra in tura la hotel in jur de 8.00. In zilele „bune”, ajunge acasa in jur de ora 17.00, in celelalte...
In fiecare zi, inainte sa deschida usa apartamentului, da o fuga pe la piata. Repartitia sarcinilor in familie o impune: Alessandro cu supermarketul, ea cu piata. Cumpara doar strictul necesar, incercand sa economiseasca cat mai mult cu putinta pentru viitoarea casa. In fiecare seara, inainte de culcare, cei doi soti isi numara banii stransi. Pana acum sunt 3.460 de euro.
Cititi si:
Adrian Mutu a fost facut "tigan de rahat"
Opriti atacurile antiromanesti!
THE INDEPENDENT: Milioane de occidentali isi doresc o lectie dura pentru imigranti
Presa italiana: 20.000 de expulzari numai la Roma
ARHIVA:
Sotul femeii ucise, monument de durere
Autoritatile italiene au iesit la vanatoare de rromi
Nastase, vehement impotriva infractorilor romani
Cioroianu: "Cetatenii onesti, adevaratii ambasadori ai Romaniei"
Acesti barbari care ne rup de Europa
Frattini ne ia apararea in cazul ororii din Italia
Romanii din italia, speriati de moarte
Mailat a ajuns in Italia gratie unei legi schioape
Romano Prodi, "zgaltait" de situatia romanilor
"Nu conteaza ca sunteti oameni buni si muncitori"
Recomandările noastre
