Mulţi muncitori ajunşi în Peninsulă sunt hotărâţi să se stabilească acolo. Totodată, ei contribuie cu 1,2% la PIB-ul Italiei. Chiar dacă numeroşi italieni nu-i înghit, românii îşi văd de treabă în Peninsulă. Muncitorii români din Italia contribuie cu 1,2% la produsul intern brut al Italiei, potrivit unui raport al organizaţiei italiene Caritas, publicat ieri. Străinii acoperă două treimi din necesarul de forţă de muncă din Italia, iar dintre noii angajaţi, românii sunt cei mai numeroşi: înseamnă a şasea parte din totalul străinilor de pe piaţa muncii din Italia.

Aproximativ jumătate lucrează în domeniul serviciilor, o treime - în construcţii, 6,6% - în agricultură, iar restul - în alte ramuri.

Chiar dacă au beneficii de pe urma românilor, peninsularii trăiesc un „sindrom al invaziei“: numai anul trecut „au năvălit“ în Italia aproape o jumătate de milion de români, numărul conaţionalilor de acolo ajungând astfel la aproximativ un milion. Cei mai mulţi sunt stabiliţi în regiunea Lazio (aproximativ 200.000), doar în Roma aflându-se 100.000 de persoane. Urmează Lombardia (160.000) şi Piemonte (120.000). Mulţi se gândesc să rămână în Italia definitiv, se arată în raport: numai anul trecut, românii au cumpărat în jur de 10.000 de locuinţe la Roma.

Mai bine pregătiţi, mai prost plătiţi

Aproximativ 750.000 de români au venit în Italia la muncă, iar dintre aceştia - 557.000 sunt angajaţi cu forme legale. Alţi 16.000 au propria afacere, se mai arată în raport. Din restul imigranţilor - ajunşi în Italia din motive familiale -, numărul minorilor este de circa 116.000.

Chiar dacă, în medie, sunt consideraţi mai bine pregătiţi decât italienii, primesc mai puţini bani pentru munca lor: salariul mediu anual era acum patru ani de 10.042 de euro.

Problemele nu sunt legate doar de bani: deşi sunt lăudaţi pentru capacitatea de a învăţa repede limba italiană, îndeplinesc doar 60% din standardele de integrare sociale şi de muncă din Italia. Mulţi hotărăsc, astfel, să rămână „ascunşi“ în cadrul comunităţilor.

Pentru a câştiga un venit decent, mulţi lasă acasă copii. Din cei aproximativ 170.000 de copii cu părinţi la muncă în Italia, o jumătate au tatăl plecat, o treime - mama, iar 20% - ambii părinţi.

„Campioni“ la furturi şi violuri

În acelaşi timp însă, raportul arată că românii au un indice al criminalităţii mai ridicat decât în cazul altor naţionalităţi, mai ales în ceea ce priveşte omuciderile voluntare, furturile şi violurile. În multe cazuri, victimele sunt tot cetăţeni români. O treime dintre minorii denunţaţi sunt români - în 2004, numărul acestora ajungea la 4.000. Peste 2.000 de minori români au fost găsiţi neînsoţiţi - în majoritatea cazurilor, ei au fost abandonaţi, vânduţi sau au fugit din familii în care erau bătuţi.

Mediatizarea excesivă, tendenţioasă a cazurilor de acest gen atrage acte de discriminare din partea italienilor. Aceasta se manifestă prin intimidare şi impunerea de bariere birocratice în cazul românilor. Autorii raportului dau exemplu alegerile din 2007, când comisiile electorale din unele oraşe le-au pretins românilor care s-au prezentat la vot să aducă traducerea legalizată chiar şi pentru denumirea capitalei Bucureşti!

„Imigraţia românească în Italia este cunoscută astăzi mai mult pentru cronica neagră din ziare. Obiectivul cercetării noastre este acela de a pune în balanţă, cu sinceritate, trecutul nostru ca ţară de emigraţie şi tratarea fluxurilor de azi cu deschidere şi spirit de înţelegere“, ne-a declarat Antonio Ricci, din partea Caritas Italia. La realizarea raportului au participat 50 de cercetători specializaţi în emigraţia românească, din Italia şi din ţara noastră.

PE ZONE

PREOCUPARE Campanii în Italia şi în Spania Ministerul Muncii va organiza, în această lună, încă două acţiuni de informare pentru cetăţenii români din Italia şi din Spania. Totodată, vor avea loc şi burse ale locurilor de muncă. La Torino (Italia), campania se va desfăşura pe 21 iunie, la Porta Palazzo (Piazza della Repubblica), între orele 10.30 şi 18.00. Pe 28 iunie, românii din Spania sunt aşteptaţi la evenimentul organizat în oraşul Alcada de Henares, în clădirea Junta Municipal del Districto II, Avenida de los Reyes Catolicos, nr. 9. Acţiunea începe la ora 11.00 şi se încheie la 20.00. PREVIZIUNEA AUTORITĂŢILOR

„Nu vor exista «valuri» de persoane care se vor întoarce“

Românii se vor întoarce în ţară aşa cum au plecat: prin intermediul cunoscuţilor care au făcut primii acest pas, consideră Mirela Diaconescu, ataşatul pe probleme de muncă şi sociale din cadrul Ambasadei României la Roma. De asemenea, importante sunt salariile pe care vor fi dispuşi să le ofere angajatorii autohtoni, confruntaţi cu tot mai des pomenita criză a forţei de muncă. EVZ: Relativ recent, Ministerul Muncii din România a organizat o bursă a locurilor de muncă la Roma. Se văd rezultatele, la câteva luni de la desfăşurarea acesteia? Mirela Diaconescu: Bursa organizată la Roma a reprezentat cea de-a doua etapă a campaniei de informare demarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES), în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). (...) La această acţiune au participat aproximativ 1.000 de persoane. Având în vedere că scopul principal al instituţiilor guvernamentale a fost cel de informare şi consiliere, apreciem că acest scop a fost realizat. Dacă avem în vedere solicitările numeroase primite din partea asociaţiilor româneşti şi chiar a persoanelor de a continua acest tip de activităţi, considerăm că rezultatele sunt pozitive.

Care este evoluţia numărului de cazuri de muncă la negru pe teritoriul Italiei? Nu există o statistică a cazurilor de muncă la negru, însă aprecierile neoficiale - de exemplu, cele ale sindicatelor italiene - estimează că numărul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea fără forme legale este egal cu numărul celor care muncesc legal. Este posibil un val consistent de întoarceri? Trebuie avut în vedere faptul că aproximativ 30% dintre emigranţii români au plecat cu sprijinul autorităţilor, restul de aproximativ 70% au plecat folosind reţelele „informale“. Considerăm că şi fenomenul reîntoarcerii se va derula în mod similar fenomenului de emigrare. Nu credem că vor exista „valuri“ de persoane care se vor întoarce, ci mai degrabă efectul bulgărelui de zăpadă. Aşa cum majoritatea românilor au fost atraşi în Italia de reuşita cunoştinţelor sau a prietenilor, în mod similar credem că va funcţiona şi sistemul reîntoarcerii.

De ce depinde revenirea românilor? Este condiţionată de mai mulţi factori: structurali, precum condiţii din statul de origine şi din statul-gazdă, şi individuali - familie, copii, vârstă etc. Tocmai din aceste considerente, decizia reîntoarcerii este una individuală, care nu poate fi generalizată.

În prezent, România este o ţară din ce în ce mai atractivă pentru reîntoarcerea emigranţilor, având în vedere faptul că fondurile structurale vor genera îmbunătăţirea condiţiilor economice şi sociale, precum şi creşterea necesarului de forţă de muncă pentru a face faţă lucrărilor de infrastructură finanţate din aceste fonduri.

Din aceste considerente, Ministerul Muncii a demarat aceste campanii de informare, cu scopul de a oferi cetăţenilor români posibilitatea de a alege, de a opta.

Noi estimăm că aceste acţiuni vor avea succes dacă oamenii vor înţelege că un statut de angajat legal, din care decurg o serie de drepturi cum ar fi recunoaşterea vechimii în muncă, asistenţă medicală, indemnizaţii de maternitate, este foarte important atât pentru prezent, cât şi pentru viitor.

Este evident că, în măsura în care pachetele salariale oferite de angajatori se ridică la nivelul aşteptărilor participanţilor, aceştia s-ar putea întoarce în România. Însă cred că nu trebuie neglijate nici aspectele sociale, ca apropierea de familie, care reprezintă un factor important în viaţa acestora.