Rusia vrea să blocheze reconcilierea turco-israeliană, ameninţând cu retalierea asupra intervenţiilor chirurgicale israeliene în Siria | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | 9 Comentarii | 3185 Vizualizari

Rusia şi-a exprimat nemulţumirea faţă de o posibilă reconciliere între Israel şi Turcia, a anunţat coridianul israelian Haaretz.

 Rusia este nemulţumită de un acord de reconciliere între Israel şi Turcia, aflat în faza finală de negociere după ruperea relaţiilor determinate de intervenţia forţelor speciale israeliene asupra navei Mavi Marmara care încerca să spargă blocada din Fâşia Gaza. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a transmis rezervele exprimate de Guvernul preşedintelui Vladimir Putin în cursul unei întâlniri la Moscova cu Dore Gold, director general în Ministerul israelian de Externe.

Principalele subiecte de discuţie de pe agenda israeliană au fost situaţia din Siria şi relatările mass-mediei privind sosirea, în Iran, a primului transport de rachete S-300 din Rusia. Cu toate acestea, tema centrală abordată de partea rusă a avut în vedere contactele dintre Israel şi Turcia în vederea ajungerii la un acord de reconciliere care ar pune capăt crizei provocate de incidentul Mavi Marmara, din 2010. Ruşii sunt îngrijoraţi în legătură cu „unele beneficii pe care le-ar primi Guvernul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan în urma încheierii unui acord cu Israelul”. O altă nemulţumire a părţii ruse este legată de posibilitatea cooperării dintre Israel şi Turcia în domeniul gazelor naturale.

Turcia şi Israel au fost multă vreme aliaţi strategici naturali, cu un parteneriat extrem de strâns datând din perioada războiului rece. Colaborarea a vizat deseori activităţile grupurilor teroriste, ale Hezbollah şi miliţiilor şiite, dar şi ale Hamas şi grupurilor palestiniene radicale sau jihadiste. Armata israeliană folosea spaţiul aerian turc pentru antrenamente comune, ştiut fiind că dimensiunile Israelului limitează categoriile de exerciţii ce pot fi desfăşurate în spaţiul aerian propriu. Însă după acţiunile Ankarei sub conducerea premierului acum preşedinte Erdogan, în susţinerea Frăţiei Musulmane şi a Hamas, relaţiile s-au răcit treptat, culminând cu ruperea lor în 2010.

Astăzi, relaţia bilaterală e la fel de naturală, mai ales după evoluţiile din Siria şi crearea unei alianţe şiite sub conducerea binomului Rusia- Iran, care conţine Hezbollahul libanez, guvernul sirian allawit al lui Bashar al-Assad, guvernul şiit de la Baghdad şi Iranul, într-o poziţionare de război sectar sunito-şiit, dar şi în apărarea preşedintelui sirian împotriva majorităţii opoziţiei sunite arabe şi turcomane din Siria, susţinute de coaliţia occidentală, Turcia şi statele Golfului, aceleaşi state membre în coaliţia împotriva Statului Islamic. Ambii actori au interesul de a evita o dominaţie iraniană a regiunii, Israelul vrea să evite un continuum şiit sub controlul sau influenţa iraniană şi şiită înconjurând Israelul, aşa cum Turcia doreşte blocarea acestui continuum şi menţinerea unei populaţii arabe sunite care să unească Turcia de Iordania şi Statele Golfului.

Eliminarea populaţiei sunite care are loc prin bombardarea Alepului şi trimiterea unui val de refugiaţi către Turcia şi Europa nu este în interesul nici al Occidentului, nici al Turciei – care reclamă epurarea etnică de către al-Assad, ruşi şi şiiţi, dar şi kurzi, care au intrat în guvernoratul Alep la vest de Eufrat, pe teritoriile suniţilor pe care-i alungă din regiune – a ţărilor Golfului sau al Israelului. De aici şi apropierea naturală între Ankara şi Tel Aviv.

Pe de altă parte, observaţia Rusiei marchează o ameninţare subtilă în legătură cu înţelegerea cu Israelul de a i se permite intervenţiile aeriene chirurgicale pentru a bloca transferul de arme şi rachete Iran- Siria către Hezbollah, Moscova marcând posibilitatea blocării acestei intervenţii şi doborârii avioanelor israeliene ce se aventurează deasupra Siriei. În a doua parte a preocupărilor, se vădeşte motivaţia reală a introducerii, de către Rusia, a A2/AD, Anti Area Access Denial, a interdicţiei aeriene şi navale în Estul Mediteranei, zona Tartus-Latakia. Motivaţia se referă la exploatarea şi transportul gazelor din Estul Mediteranei către Europa, creând concurenţă Gazprom şi gazelor ruse şi eliminând chiar Rusia de pe piaţa europeană. Or acţiunea ofensivă din Siria a Rusiei are drept principal motiv apărarea propriilor interese, accesul la mările calde şi blocarea afacerilor cu gaze prin Estul Mediteranei.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...