Medicii din România au rupt zăgazurile care i-au ținut prizonieri într-o resemnare, lungă de 25 de ani de zile, care, în fond, nu a fost benefică nici pentru cadrele medicale, nici pentru pacienții acestei țări lovite consecutiv de ghinioane, indiferent cum s-au chemat ele: FSN, PSD, CDR, PD, Alianța DA, USL...
Declicul revoltei halatelor albe a avut la bază trei nemulțumiri mari: prima e legată de nivelul de salarizare, situație față de care medicii și celelalte cadre medicale se resemnaseră. Sau cel puțin așa părea.
A doua nemulțumire a tinerilor din sistemul sanitar este legată de faptul că mai-marii, greii medicinei românești, mari profesori universitari, la care se închină lumea ca la Dumnezeu, n-au luptat cum se cuvine și cu toată convingerea pentru creșterea salariilor medicilor, pentru îmbunătățirea calității vieții lor, dar și a pacienților. „De ce nu se luptă pentru noi? De ce nu arată că le pasă? Ce face Colegiul Medicilor? De ce nu ies profesorii noștri să se lupte pentru noi?”, mi-au spus mulți dintre medicii abia ieșiți de pe băncile facultăților de medicină.
Oameni care n-au luat în viața lor o ciocolată, ca atenție, care spuneau că n-or s-o facă niciodată, au ajuns însă, umiliți de statul român, să aștepte cu înfrigurare să primească o agendă, o cafea, un pachet de țigări. Dacă vreun pacient recunoscător nu pleca acasă fără să dea o atenție, ia, acolo, 10, 20, 50 de lei, rezidenții (cei mai amărâți la salarii) primeau, plecând capul și zicând smerit: „Bogdaproste!”. Puneau ban peste ban să-și plătească vreo factură la lumină sau la Internet. „Nu cer, dar dacă îmi dă nu mai refuz, fiindcă nu pot trăi cu salariul pe care mi-l dă statul”, mi-au explicat, pe rând, mai mulți dintre tinerii doctori. Și astfel am ajuns la a treia nemulțumire și cea care a pus, de fapt, capacul. Nemulțumire care este legată de verdictul venit de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma căruia medicii de la spitalele de stat, considerați funcționari publici, nu mai au dreptul să primească recunoștința pacientului ori recompense de la el, în condițiile în care salariile lor sunt mizere. Așa s-a declanșat revolta halatelor albe, de jos în susul ierarhiei sistemului sanitar, care a adus din partea politicienilor acestor vremi declarații (mai mult sau mai puțin acoperite) cum că vor mări salariile cadrelor medicale. Tentativa de „legalizare” a șpăgii nici nu o iau în calcul, i-a indignat și pe medici.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dezbină și cucerește - poate fi tactica guvernanților de a deține controlul asupra sindicatelor. Să moară și capra vecinului - pare să fie stindard pentru sindicaliștii împărțiți pe bresle și categorii profesionale. Pentru că nici nu s-au rostogolit bine, prin intermediul canalelor mass-media, declarațiile guvernanților după negocierile cu sindicatele din Sănătate, că au sărit și profesorii, și polițiștii să-și primească, la rândul lor, măririle cuvenite. A nu se înțelege greșit. Eu cred, și spun de mult timp asta, că și salariile profesorilor trebuie mărite, și statutul polițistului trebuie îmbunătățit astfel încât omul legii care ne apără în stradă să poată trăi decent împreună cu familia lui. Ceea ce mi se pare însă greșit, ca strategie - dacă sindicatele s-au pus vreodată la masa discuțiilor cu adevărat-, este momentul ales pentru a protesta și a cere măririle cuvenite.
Eu cred că atât profesorii, cât și polițiștii trebuia să aștepte să se petreacă în mod real mărirea salariilor medicilor care salvează viețile românilor. Abia apoi ar fi fost bine să protesteze profesorii (care, în ultimii ani, au mai primit câte ceva de la perenii guvernanți, spre deosebire de medici). Abia după ce ești sănătos și bine educat poți să îndeplinești sarcinile pe care le are un polițist, un funcționar public din administrația locală ori centrală și așa mai departe. Așa se înghesuiesc acum cu toții, riscând șansele de creștere salarială consistentă în sistemul sanitar românesc. Pentru că dintr-un buget peticit, din care politicienii și-au făcut lor mai întâi parte, nu se pot da salarii mari la toți cei care le cer. Și asta nu ține de cine e la Putere, ci de reguli ale economiei și construcției bugetului țării. Fraților, pe rând, vă rog!
AZI E VREMEA PENTRU MEDICI!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
