Una dintre cele mai semnificative cărţi din Biblie. A fost scrisă într-o vreme în care creştinismul intra într-o perioadă de grea persecuţie din partea autorităţilor din Imperiul Roman.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, revelată autorului celei de-a patra Evanghelii în scurtul său exil din anul 95 d.Hr., din insula Patmos (Grecia), este, conform teologiei creştine, opera care conduce la pocăinţă şi la salvarea sufletului. Din acest motiv, ea a fost introdusă în canonul Sfintei Scripturi şi este ultima carte a Noului Testament.
Singura carte
Apocalipsa lui Ioan este precedată de o întreagă tradiţie în domeniu. Astfel, în perioada elenistică (323-63 î.Hr.) legendele revelaţiilor (ori apocalipsele) apar odată cu lucrarea apocrifă a lui Enoch şi cea a lui Daniel, singura carte din Vechiul Testament care poate fi încadrată în această categorie. Conţinutul lor priveşte lumea celestă şi sfârşitul veacurilor. O altă serie de scrieri apocaliptice, din care în unele se aşteaptă reinstaurarea regatului lui Israel pe pământ, sub sceptrul unui Mesia, datează din perioada următoare distrugerii Templului din Ierusalim (70 e.n.). Conform exegeţilor, şi celor care au studiat-o în profunzime, cartea Apocalipsei poate fi citită în mai multe registre, se pretează la cele mai diverse interpretări şi cuprinde semnificaţii inepuizabile.
Ne puteți urmări și pe Google News
Şapte peceţi
Ultima carte a Bibliei este centrată în jurul “apocalipsei” sau a doua venire a lui Hristos. Cele şapte biserici, şapte peceţi, şapte trâmbiţe încep fiecare cu biserica timpurie şi ne conduc spre a doua venire. Conform exegeţilor, conduc cu siguranţă la a doua venire (capitolul 19 şi alte porţiuni din Apocalipsa se ocupă cu deosebire de a doua venire, iar capitolele 20-22 descriu evenimentele de după a doua venire). Cartea Apocalipsei n-a fost niciodată sigilată (Apocalipsa 22:10). Lupta de veacuri dintre Hristos şi Satana şi strategiile celui rău împreună cu planurile lui şirete pentru ultimile zile sunt expuse în cartea Apocalipsei. Satana nu va putea înşela cu uşurinţă pe cei care cunosc mai dinainte minciunile lui înşelătoare, aşa că el speră ca oamenii să creadă că Apocalipsa este sigilată. Apocalipsa îl reprezintă pe Iisus într-un fel unic. Începe prin “Apocalipsa lui Isus Hristos”, oferă chiar şi o descriere a Sa în Apocalipsa 1:13-16. Se spune că nici o altă carte din Biblie nu ni-L descoperă pe Iisus aşa cum o face Apocalipsa.
Poporul lui Dumnezeu
Cartea descrie poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului şi biserica cu o claritate uimitoare. Mai spune ceea ce trebuie să predice biserica lui Dumnezeu în ultimele zile (Apocalipsa 14:6-14). În capitolul 14, Domnul Isus Hristos este zugrăvit cu mare claritate ca Fiu al omului, venind pe norii cerului pentru a secera recolta pământului (versetele 14-16). Dar, înainte de venirea Sa, El trimite o solie specială pentru a-şi pregăti poporul înainte de încheierea istoriei...
După cum notează specialiştii, discuţiile, cărţile, controversele, analizele Cărţii Apocalipsei sunt practic interminabile. De aceea ei consideră că “citirea Apocalipsei nu trebuie să fie întemeiată pe căutarea stărilor de suspans, ci pe seriozitate şi atenţie sporită. Prima noastra grijă trebuie să fie dobândirea unei înţelegeri a dogmelor şi a perspectivei ortodoxe asupra lumii întrucât acestea stau la baza conţinutului cărţii. În privinţa aplicării anumitor profeţii la evenimentele contemporane trebuie să fim precauţi în formularea unor concluzii. Este o carte a tainelor, a înţelesurilor adânci legate de începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, de scopul suprem al lumii şi al omului şi de începutul veşnicei Împărăţii a cerurilor”.
Recomandările noastre
