Scenariul înfiorător al unui istoric VIZIONAR. Marea Britanie ar putea fi, după Brexit, NOUA IUGOSLAVIE a Europei

Referendumul în privința Brexitului din 23 iunie 2016, ca și altele asemenea, ar fi trebuit să permită poporului să-și exprime punctul de vedere. Problema principală e rezultatul foarte strâns, motiv pentru care unitatea care lega acest stat multinaționat pare să se fi risipit, scrie istoricul Fedja Buric pe blogul historymatters.group.shef.ac.uk. La începutul anilor 1990, țările din fosta Iugoslavie au fost chemate să-și exprime dorința cu privire la apartenența la o altă federație. Rezultatul a fost o imensă baie de sânge și fărâmițarea Iugoslaviei în mici state disfuncționale. Ce mesaj poate transmite o țară moartă uneia care abia se mai târăște?

Marea Britanie are multe în comun cu fosta Iugoslavie. Ca și aceasta din urmă, Regatul Unit este un stat multinațional complicat născut dintr-un conflictual proiect istoric suprapus peste proiectul imperialist al unei țări care va forma nucleul dur al acestei federații multinaționale. Pentru Iugoslavia, acesta (nucleul) a fost Serbia iar pentru Marea Britanie este Anglia. Ca și englezii din Scoția și Irlanda, serbii din Croația, Kosovo și Bosnia au fost percepuți drept cuceritorii brutali.

Ca și englezii și sârbii s-au simțit greșit înțeleși de către popoarele pe care încercau să le integreze, acuzându-le de lipsă de recunoștință pentru toate sacrificiile făcute pentru nobila cauză comună. Ca și non-englezii din Marea Britanie, non-sârbii din Iugoslavia s-au simțit tratați de sus, batjocoriși și colonizați de către ”fratele mai mare”. În plus, crearea ambelor uniuni a fost precedată de perioade teribile de violență interetnice și inter-religioase.

În ciuda smuciturilor istoriei, elitele au reușit să asambleze acest haotic experiment multinațional. S-a recurs la complicate compromisuri iar animozitățile străvechi au devenit mai predictibile și controlabile, dacă nu chiar stinse cu totul în anumite situații. Independența regională și etnică a devenit un veritabil modu operandi atât un Regatul Unit, cât și în Iugoslavia. De asemena, pentru minoritățile captive în zone în care doleanțele politice nu le erau satisfăcute, au existat dispoziții speciale. Protestanții din Irlanda de Nord și-au mențiunut legăturile politice și culturale cu frații din Anglia, ca și sârbii din Bosnia care au păstrat strânsă legătura culturală cu sârbii din patria mamă, Serbia

Sfatul ANPC în apropierea sărbătorilor pascale. La ce trebuie să fie atenți consumatorii

Dr. Francesco Capelletti, copilul-actor, chirurgul pur-sânge și icoana tatălui. Destine de filme la Floreasca

Britanizarea nu a fost niciodată politica oficială a Marii Britanii, exact cum iugoslavizarea nu a fost reprezentat politica Iugoslaviei după cel de-al Doilea Război Mondial. În schim, elitele au trăit cu speranța că după secole, după decenii de interacțiuni interetnice englezii, galezii, scoțienii și nord-irlandezii se vor considera ei înșiși britanici, așa cum serbii, croații, slovenii, macedonenii și muntenegrenii ar fi trebuit să ajungă să se considere cu toții iugoslavi.

Pentru Marea Britanie, apartenența la Uniunea European a distras atenția forțelor interne distructive – naționalismul englez, de exemplu - și a redirecționat-o către Bruxelles.

Pentru Iugoslavia, Războiul Rece și consecințele relațiilor speciale pe care țara le-a avut cu ambele tabere a temperat tendințele naționaliste interne – cel puțin pentru o vreme – au consolidat un sentiment de mândrie națională că o țară așa mică ocupă un loc așa de important pe scena internațională.

Dar când Zidul Berlinului a căzut, exact același lucru s-a întâmplat și cu Iugoslavia: iugoslavii și-au pierdut locul special, pornirile naționaliste interne s-au activat iar populismul democratic a ieșit la rampă.

Rezultatul referendumului cerut de populație ar putea fi tradus prin următoarele cifre: 100.000 de morți, peste două milioane de refugiați, noi frontiere și un viitor otrăvit de ură, divergențe uriașe și corupție naționalistă.

Dacă există vreo lecție pe care Marea Britanie trebuie s-o priceapă din experiența Iugoslaviei, actunci aceasta este limpede: referendumurile sunt groaznice. Aceste mici exerciții democratice nu doar că eșuează în rezolvarea unor probleme sociale existențiale, ci reușesc să aducă în prim-plan disensiunile concentrate anterior în discursurile politice civile (Marea Britanie) sau reprimate politic așa cum s-a întâmplat în fosta Iugoslavie

Mai multe detalii despre această fabuloasă ipoteză puteți citi AICI.