PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Cultură

Scriitorul Ştefan Caraman: „Talentul este o mică defecţiune neuronală”

Autor: | | 0 Comentarii | 699 Vizualizari
A terminat ASE-ul în 1992 şi s-a angajat direct în bancă. Pe atunci nu avea niciun gând să scrie. A dat de rubrica lui Alex Ştefănescu „Maşina de scris” într-o revistă, unde acesta anunţa că oricine are ceva scris să trimită la redacţie. Nu ştie ce l-a făcut să-i trimită acestuia unul dintre articolele pe care le publicase deja. Şi a plăcut! Acesta este începutul poveştii scriitorului Ştefan Caraman.

Un scriitor controversat, deşi faptul că e director de bancă ar trebui să atârne oarecum în balanţă. Deranjează. Incomodează. Distruge ceea ce nu are temelie sau chiar pe aceasta, dacă nu e solidă. Deranjează spunând adevărul pe care alţii se străduiesc atât de tare să-l ascundă. Există multe moduri în care poţi scrie, despre tristeţe de exemplu. Sau despre iubire. Unii au abordat un stil complex, cu valuri de detalii, cu metafore din abundenţă. Alţii, aidoma lui Ştefan Caraman, au ales calea dreaptă, uneori abruptă, care rupe genunchii celor nepregătiţi, clară, precisă. Ştefan Caraman te tulbură până la trezire. Dacă laşi însă sufletul scriitorului, atât de bine identificat cu creaţia sa, să te lumineze atunci vei avea parte de o descoperire ce-ţi va schimba total percepţia asupra lucrurilor. Ştefan Caraman este un altfel de scriitor... Piesele sale de teatru se joacă des, cărţile sale se vând ca pâinea caldă, orice lansare e un motiv de bucurie pentru fani. Poate că va durea să citiţi ce scrie, poate că va fi peste puterea de înţelegere a multora, poate va surprinde neplăcut, poate...

Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie a ta, Ştefan Caraman?

Cea mai frumoasă amintire din copilărie este aceea a copilăriei. Nu am clasificat în topuri amintiri plăcute şi mai puţin plăcute – în copilărie nu există aşa ceva. Iar mai târziu, dacă ajungi să faci asta înseamnă că ai îmbătrânit ireversibil. Când a trebuit să-mi dea sfaturi, părinţii mei mi le-au dat. De unele am ţinut cont, de altele dimpotrivă, nu. Am avut mereu activă doza mea de rebeliune. În general am fost un copil şi un tânăr cuminte, am avut suficientă minte şi poate noroc astfel încât să nu-i încarc pe ai mei cu povara sfătoşeniei. Părinţi normali, copil normal, nimic exagerat sau de povestit.

Ai legat prietenii ce şi astăzi sunt la fel de solide. Care este secretul prieteniei din punctul tău de vedere?

Da, deşi mi s-a întâmplat de foarte puţine ori, am avut şansa să leg câteva prietenii care rezistă încă timpului. Sunt prietenii legate în copilărie, liceu şi studenţie – acelea nu mor nici dacă îmi propun să le fac vreun rău. Secretul prieteniei e unul – să o închegi în copilărie, atunci când totul e virgin, vulnerabil şi când taina lucrurilor ni se dezvăluie tuturor în acelaşi timp. Mai târziu devenim sclavii propriilor convingeri şi cădem ireversibil în păcatul canibalismului intereselor de tot felul. Nu cred că există prietenii care să se lege după vârsta de 20  ani.

Crezi că talentul se moşteneşte sau este un har pe care-l primeşti când te naşti?

Habar nu am. Cred doar că talentul nu e un har (harul e ceva ceresc), ci doar o abilitate de a mânui notele muzicale, culorile sau cuvintele. Talentul este o mică defecţiune neuronală, de fapt.

Ce contează cu adevărat pentru un scriitor, pentru tine în mod special?

Mai multe cred. Febra, atunci când scrie. Inspiraţia, atunci când alege editorul. Şansa, atunci când cartea lui intră în competiţie. Şi, finalmente, recunoaşterea.

Pentru generaţiile actuale a scrie corect nu reprezintă o prioritate, mulţi dintre ei nu cunosc frumuseţea cuvântului scris, a poeziei, a muzicii. Modelele lor de astăzi sunt cu totul altele. Care este părerea ta despre acest lucru?

Să-ţi spun un lucru, de când civilizaţia asta umană s-a cristalizat ca grup social, ea s-a împărţit, în general indiferent de epocă, în cei 90% setaţi doar pe papă/cacă/fut şi ceilalţi 10% care descoperă umanitatea şi deliciile ei (puterea, artele, natura, subtilităţile fiinţei, metafizica, ştiinţele  etc.). Poate că aşa a dat bunul Dumnezeu, dar poate că aşa au vrut şi elitele (cărora nu le plac: gregarul, numerele mari, aglomerările) Nici generaţiile de azi nu fac vreo excepţie. Să ştii că acei 10% sunt, sunt şi acum, poate nu aşa de evidenţi (pentru că nu au nevoie), dar sunt. Restul fac gălăgie. Se cuvine să-i tratăm cu căldură, dacă nu cu milă.

Te-a influenţat vreun scriitor? Ai avut un model?

Nu. Am avut însă scriitori care, probabil, m-au influenţat. Beckett, Gombrowicz, Havel, Kundera, Whitman, London, Clarke, Sepulveda.

Ce te-a ajutat să te ridici atunci când ai căzut?

Probabil ambiţia. Sunt un ins ambiţios.

Dă scriitorul ceva lumii sau ia ceva de la ea?

E un schimb evident aici. Scriitorul dă lumii şi ia de la lume; cred că în proporţia dintre a lua şi a da stă diferenţa de calitate dintre artişti. Marii scriitori au ciugulit puţin din stârvul lumii însă i-a dat înapoi toată jertfa. Viaţa mea azi nu are nevoie de un cuvânt, e mai puţin decât atât.

Lucrul cel mai greu în viaţă este să-ţi găseşti locul. Simți că l-ai găsit pe al tău?

Da, l-am găsit. Sau m-am împăcat cu ideea asta. Sau încă nu-mi dau seama.

Ştefan Caraman, vii din Delta Dunării, un loc pe care până nu-l vezi şi nu-l atingi nu ai cum să-l înţelegi, să-i pătrunzi sensul. În Delta Dunării, credinţa îşi are locul ei. Ce înseamnă credinţa pentru tine?

În primul rând trebuie să ştii că în Delta Dunării se manifestă o mulţime de credinţe: cea creştin-ortodoxă de rit nou, cea creştin-ortodoxă de rit vechi, cea catolică, cea musulmană, cea mozaică etc.; puţină lume ştie că la Sulina este unul dintre puţinele cimitire din lume unde sunt îngropaţi în aceeaşi incintă toţi morţii, indiferent de etnie sau de credinţa religioasă – e un cimitir fabulos. Revenind la ce înseamnă credinţa pentru mine, orice aş spune ar suna ca un mesaj, sau ca un sfat sau, mă rog, ca un exemplu. Să spunem că  e o  chestiune care mă priveşte doar pe mine. Cred că vizavi de credinţă e o mică blasfemie să ai curiozităţi.

S-au pierdut multe dintre obiceiurile acestui popor al nostru, aşa e?

Nu ştiu dacă s-au pierdut multe din obiceiurile acestui popor întrucât nu le-am cunoscut pe toate. Iar dacă s-au pierdut poate că nu e vestea cea mai rea – obiceiurile vin în general din zona needucată a unui popor, din zona vulgară, mundană sau cum vrei tu. Mie unele mi se par de-a dreptul stupide (răpiri de tinere fete, nu ştiu ce dansuri iniţiatice, unele colinde etc.). Poate că au caracter pur istoric, sau documentar, sau doar distractiv, dar eu le cred pe multe dintre ele lipsite de valori artistice sau de  un mesaj sănătos. Da, probabil s-au pierdut, aşa cum s-a pierdut şi secretul zgârmării pereţilor din peşteri – sunt lucruri care s-au adăugat la devenirea unor populaţii umane, dar nu cred că e necesar să rămână eterne. În ceea ce priveşte a doua întrebare, românii azi nu mai merg la biserică, ci la tot felul de spectacole scabroase cu oase umane, ale diferiţilor sfinţi de unde ei câştigă o minciună, iar popa nişte bani. Să fim serioşi, mersul la biserică azi e un spectacol trist cu maimuţe, boxe scoase în stradă şi incantaţii mai degrabă diavoleşti decât luminate. Eu când aud un preot cântând în biserică mă aştept să-i văd coada. Măcar din acest punct de vedere Iisus a fost sacrificat cam degeaba. El s-a dus, Sinodul a rămas şi a înflorit.

În „Scrisori către Rita“, ai în aceeaşi frază Iisus şi un cuvânt deocheat. Pentru că nu toţi oamenii pot înţelege aş vrea să te rog să-mi spui dacă tu crezi că mai este actual mesajul de acum 2000 de ani al lui Iisus?

Dacă lângă Iisus devenea pur orice om decăzut, nu văd de ce un biet cuvânt deocheat nu ar avea aceeaşi soartă. Oamenii care nu pot înţelege au o problemă de limite şi, mai ales, de apreciere sau înţelegere a ceea ce a fost şi a cine a fost de fapt Iisus. Urmăresc habotnicii de peste tot şi mi-e milă de ei pentru că într-o zi Mântuitorul se va ridica de sub piatra pe care ei o apasă cu tălpile credinţei lor false şi exact pe ei îi va căpăci cu o sfântă scatoalcă... exact ca în Templu. Revenind la mesajul Lui, mă tem că nu a avut niciun mesaj de transmis, asta a fost doar interpretarea apostolilor şi a diferiţilor papi de mai târziu. Iisus purta Cuvântul Domnului, atât. În rest cretinul uman a lăbărţat în poveşti, Biblii, scrisori şi tot felul de alte înscrisuri. Să fim serioşi, religia azi e doar un bestiar simpatic; Iisus îl ignora.

Din perspectiva relaţiei spirituale crezi că România şi poporul român pot contribui la creşterea spiritualităţii europene? Nu întreb dacă dă cineva doi bani pe noi, cred că răspunsul îl ştim amândoi…

Am să te surprind, cred că da. Nu toţi românii sunt detestabili, nu toţi sunt neciopliţi. Sau, nu doar ei. Am călătorit prin Europa, proporţia de inşi pe care-ţi vine să-i strângi de gât se păstrează pe tot continentul, nu doar în România. Noi încă nu suntem armonizaţi la nivelul elitelor, poate. Elitele noastre sunt neamuri proaste, de slabă calitate, iar excepţiile chiar întăresc regula. Nu ştiu de ce, nu aş da vina pe comunism. Aş spune că e mai degrabă cancerul nostru istoric – ăla care nu se tratează şi gata. Totuşi, români în Europa, indiferent de palier, nu e un nonsens în termeni.

Ce înseamnă pământul românesc pentru Ştefan Caraman?

Începând cu 1 ianuarie 2014, orice cetăţean din Europa poate cumpăra terenuri în România, poate deveni proprietar aici. Pentru mine pământ românesc înseamnă doar bucata aceea pe care am acte. Dacă vreau mai mult, cumpăr mai mult. De asemenea, pot cumpăra un teren în Spania. Deci iată pot avea pământ românesc în Spania. Vreau să spun că întrebarea ta nu-şi mai găseşte sensul în ceea ce se numeşte (şi se va împlini  până la urmă) Proiectul European.

Dacă ar fi să te întâlneşti pe stradă cu Ştefan Caraman adolescentul ce i-ai spune?

Nu i-aş spune nimic, m-aş ascunde ruşinat ca să nu mă vadă.


Tag-uri: stefan caraman, scrisori pentru rita, dramaturg, talent, scriitor, har, tulcea
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Scriitorul Ştefan Caraman: „Talentul este o mică defecţiune neuronală”.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii