Multe și încurcate lucruri se petrec pe scena noastră politică în preajma alegerilor prezidențiale. Cred că nu este nimeni atât de naiv încât să-și imagineze că ele au alt scop decât acela de a potența șansele anumitor candidați în alegerile de la sfârșitul lunii noiembrie.
De la ideea cu totul glumeață a unei noi suspendări a Președintelui României, la apariția unui agent acoperit al serviciilor secrete pe lista candidaților la cea mai înaltă funcție în stat și de la pomenile electorale pe tot ce mișcă (amnistii pentru cei care au obținut sume necuvenite, scăderea CAS, votarea unei legi care permite cumularea pensiei cu salariul), toate fanteziile sunt permise și toți trag nădejdea că vor obține un folos electoral de pe urma lor.
În ultimele zile, poate oarecum bizar, tot felul de ghinioane par să se abată asupra candidatului ACL, Klaus Johannis. Sunt destui cei care cred că el este agentul acoperit despre care se vorbește, iar Robert Turcescu paria pe o rețea de socializare că acesta se va retrage din cursă înainte de începerea campaniei electorale propriu-zise. Crin Antonescu, fostul președinte al partidului care a propus candidatura lui Johannis a anunțat cu subiect și predicat că nu îl va susține în alegerile prezidențiale. Raluca Turcan și-a exprimat frustrarea pentru faptul că PDL nu este cooptat în echipa de campanie a candidatului, aceasta fiind strict o afacere a PNL. Mai mult, am observat cu ochii mei, miercuri 17 septembrie a.c., cum prin câteva corturi ale candidatului ACL situate în centrul Capitalei (intersecția Calea Moșilor – Bulevardul Carol, Piața Universității) bătea vântul. Nu doar că nu era niciun doritor să semneze listele de susținere, dar nu se vedeau prin zonă nici măcar activiștii care să ofere trecătorilor spre semnare cunoscutele tabele. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, prezența candidatului ACL la DNA, unde a depus o plângere penală împotriva vicepremierului Liviu Dragnea în cazul OUG privind migrația primarilor, a fost o catastrofă de comunicare, titlurile mai multor televiziuni de știri fiind „Klaus Johannis la parchet” fără a se ști cu precizie dacă este în calitate de urmărit sau de reclamant. Dacă mai adăugăm și o anumită placiditate a omului Johannis, lipsa de charismă, exprimarea greoaie, molcomă, atitudinea sa de împăciuitorism general, care să-i cuprindă și pe justițiari și pe cei certați cu legea, este limpede că toate speranțele candidatului ACL se leagă de eficiența aparatului de partid, care prin voturile disciplinate ale membrilor și simpatizanților l-ar putea propulsa în turul 2, iar de acolo mai departe, pe oroarea stârnită de Victor Ponta electoratului de dreapta și pe disperarea firească a oamenilor responsabili de a nu vedea toată puterea din România strânsă în mâinile unui singur om, care a dat în ultima vreme nenumărate semne de imaturitate.
Din tot ce se întâmplă pe scena politică în acest an electoral, candidatul cel mai avantajat este, indiscutabil, Monica Macovei. Are profilul de candidat cel mai bine conturat și cel mai predictibil (independența justiției față de politic, egalitatea absolută a cetățenilor în fața legilor, confiscarea averilor nejustificate, transparența instituțională, stat de drept, promovarea competențelor reale, integrarea europeană, strângerea parteneriatului cu USA ar fi liniile directoare ale mandatului său), toți contracandidații importanți pe aceste teme au abandonat competiția (Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu), după demisia din PDL este percepută ca un fel de reprezentant al societății civile, vocea celor fără de putere, pusă în slujba cetățeanului, de multe ori împotriva întregii clase politice. În condițiile în care la alegerile din România se prezintă în mod constant aproximativ 45% din electorat (ceea ce demonstrează că cel puțin 55% din electorat nu este prizonierul actualelor partide politice), șansele Monicăi Macovei, în cazul în care ar ajunge în cel de-al doilea tur de scrutin, ar deveni uriașe. Ar fi, cum am mai spus, candidatul anti-sistem pentru reformarea sistemului, nu pentru distrugerea lui.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dacă, dintr-un motiv sau altul (atins de povestea cu agentul acoperit, activarea unor incompatibilități stabilite de ANI, griparea relațiilor dintre PDL și PNL, probleme cu justificarea averii), Klaus Johannis va ieși din cursă înainte de declanșarea oficială a campaniei electorale, Monica Macovei va deveni, aproape sigur, prima femeie care ocupă postul de Președinte al României. Până în 23 septembrie mai sunt câteva zile, semnăturile obținute de Klaus Johannis nu vor putea fi trecute automat în contul altui candidat, iar de strâns 200 000 de semnături pentru altcineva într-un interval de timp atât de scurt este lipsit de realism. Cum simpatizanții din PDL ai Elenei Udrea au trecut deja la PMP, este puțin probabil ca cei rămași să aibă o mare simpatie pentru aceasta, mai ales în condițiile în care o bună parte din eforturile de comunicare ale partidului condus de Vasile Blaga s-au axat pe decredibilizarea Elenei Udrea și chiar a lui Traian Băsescu. Chiar dacă a părăsit partidul, n-am auzit-o pe Monica Macovei să schimbe cuvinte grele cu cei din conducerea acestuia, relațiile dintre ea și PDL ar putea fi calificate drept unele de... distanțare respectuoasă. Vasile Blaga și compania nu o pot ataca pe Monica Macovei conștienți fiind că un astfel de gest le-ar face credibilitatea praf la Bruxelles, iar Monica Macovei nu are niciun interes să devină agresivă cu foștii săi colegi. Am mai spus-o, dacă PDL ar fi mizat de la bun început pe Monica Macovei ar fi avut șanse uriașe de câștig, chiar și fără alianța cu PNL. Așa că, vrând-nevrând, în absența unui candidat propriu, majoritatea voturilor fidelilor PDL s-ar duce spre Monica Macovei. Fie și pentru evitarea umilinței de a vota candidatul susținut de un alt partid. Mai mult, așa cum prevedeam cu vreo două săptămâni în urmă, vocile credibile din spațiul public românesc dornice să susțină candidatura Monică Macovei sunt, de la zi la zi, tot mai numeroase și se aud tot mai puternic.
Mai cu seamă în ultimul an, se simte parcă o mână a destinului care îi călăuzește Monicăi Macovei pașii în politică. A determinat-o să rămână în PDL și să candideze din partea acestui partid la europarlamentare, atunci când toți foștii ei susținători din partid au trecut la PMP, a determinat-o să se arunce în aventura alegerilor prezidențiale și să demisioneze din partid când viitorul său pentru următorii cinci ani devenise mai sigur și mai confortabil profesional decât și-ar fi putut imagina, i-a înlăturat din cale singurii contracandidați care i-ar fi putut ciupi din semnăturile de susținere și din voturi în primul tur de scrutin, iar acum aruncă tot felul de obiecte mai mult sau mai puțin voluminoase pentru a-l scoate de pe traseu pe cel mai serios contracandidat de dreapta rămas în cursă și pentru a-i obliga, practic, pe susținătorii acestuia să i se alăture. Aș zice că greul aproape că a trecut. A paria astăzi pe o victorie a Monicăi Macovei devine un act tot mai clar de normalitate și corectitudine politică.
Recomandările noastre
