Un spion ceauşist i-a vândut lui Verestoy Attila o firmă de IT. Tranzacţia nu se regăseşte în declaraţiile de avere ale politicianului.

Ce îl leagă pe un înalt ofiţer din spionajul ceauşist de liderul grupului UDMR din Senatul României? Banii şi o prietenie veche. Generalul (r) Victor Marcu i-a vândut lui Verestoy Attila o firmă de afaceri digitale, cu statut de „autoritate de certificare“ - conferit de un ministru UDMR. Tranzacţia nu apare în declaraţia de avere a politicianului de Top 300. În paralel, spionul (r) e director în compania care a concesionat iluminatul public al celor mai importante oraşe din ţară.

Victor Marcu. General CIE/SIE/SRI. În 1968, absolvă Şcoala de ofiţeri de securitate de la Băneasa. În martie 1975, e încadrat în Direcţia de Informaţii Externe (DIE), numită, ulterior, CIE. Activează în UM 0103, spionând românii din străinătate care denunţă abuzurile lui Ceauşescu. Între 1980-1985 este şef de birou şi şef de serviciu în UM 0103. Apoi, din 1985 până în 1992, conduce efectiv unitatea. În ’92 e transferat în SRI şi avansat ca general printrun decret dat de Ion Iliescu. Alţi trei ani este adjunct al directorului SRI Virgil Măgureanu. Cu care intră în conflict şi ies la iveală implicările lui Marcu în reţelele arăbeşti de contrabandă cu ţigări, în operaţiunile cu carburanţi şi în celebrul scandal „Terasa Anda“. Urmarea: în 1995 iese în rezervă. În 2001 devine secretar general al Autorităţii Naţionale de Privatizare (actualul AVAS), condusă atunci de PSD-istul Ovidiu Mu- şetescu. Motivul oficial: verificarea bonităţii investitorilor străini. În prezent, face afaceri, se regăseşte în doctrina PSD, îl antipatizează pe Traian Băsescu şi îl enervează DNA.

POLIŢIE POLITICĂ

Comandantul „fantomelor“

Bucureşti. Ianuarie 1989. Centrul de Informaţii Externe. În centrala serviciului comunist de spionaj, maiorul Victor Marcu comandă UM 0103. Nume de cod: „Victor Sârbu“, „Victor Niţă“. Unitatea secretă supraveghează informativ grupurile legionare din diaspora, iredentismul maghiar şi anihilează acţiunile emigraţiei ostile lui Ceauşescu. În subordinea lui Marcu se mişcă discret o reţea de „fantome“ - ofiţerii deplin conspiraţi trimişi în Occident şi reactivaţi când e nevoie.

Are agenţi chiar şi în anturajul lui Horia Sima, ultimul şef al Mişcării Legionare, exilat în Spania. Comemorările de la Madrid ale lui Moţa şi Marin (legionarii morţi în războiul civil din Spania) sunt filate atent. Şi, astfel, colonelul CIE află ce vorbesc între ei extremiştii de dreapta. Marcu bănuieşte că Sima este în legătură cu agenţii americani şi raportează când bătrânul „Căpitan“ îşi anunţă camarazii că regimurile comuniste din Europa au intrat în ultimul lor an.

Nici redactorii români de la Radio Europa Liberă, emigraţi în Viena sau München, nu scapă de supravegherea informativă a CIE. Agenţii lui Victor Marcu sunt peste tot. Radio Europa Liberă este finanţat de Congresul SUA. Pentru spionul român situaţia e clară: „Toţi sunt oamenii americanilor“. Când izbucneşte Revoluţ ia anticeauşistă, lui Marcu îi va părea rău „că n-a făcut mai mult pentru a-i opri pe cei de la Europa Liberă. Se putea...“.

Regretul îl va urmări constant în următorii 18 ani. Până când, într-o seară, relaxat pe un scaun de cafenea, va minimaliza tragediile produse de Securitate: „Aiurea, nimeni de la Europa Liberă n-a fost omorât de securişti. Sunt poveşti, dom’ne, ce naiba... Dar mi-a părut rău că nu i-am oprit“. Îl contrazic însă arhivele Securităţii (cazurile „Emil Georgescu“, „Noel Bernard“, „Vlad Georgescu“), din care reiese că doi directori şi un redactor de la Europa Liberă au fost asasinaţi de spionajul ceauşist.

La Paris, mâna lungă a unităţii lui Marcu organiza acţiuni-capcană împotriva disidenţilor anticomuniş ti, printre care şi Paul Goma.

ÎN UMBRĂ

Tranzacţia senator-spionul rezervist

Bucureşti. Aprilie 2005. Generalii (r) Victor Marcu şi Constantin Grigoriu Dan înfiinţează firma DigiSign SA. Compania este specializată în tehnologii de securizare a informaţiilor şi furnizează servicii de certificare şi „semnătură electronică“. Prin reţelele DigiSign, afaceriştii sau instituţiile pot comunica şi încheia tranzacţii securizate şi confidenţiale. Societatea înfiinţată de spionul rezervist se afiliază la VeriSign Affiliate Trust Network - reţeaua internaţ ională de certificare a corporaţiei americane VeriSign. Astfel, obţine dreptul de distribuţie în România a tehnologiei şi statutul de „Centru de Servicii“.

Generalul Marcu îşi foloseşte relaţiile, iar Zsolt Nagy, pe atunci ministrul UDMR al Telecomunicaţ iilor şi Tehnologiei Informaţ iilor, emite un ordin prin care DigiSign „dobândeşte calitatea de furnizor acreditat de servicii de certificare calificată“. Ordinul lui Nagy se bazează pe referatul Direcţ iei Generale pentru Tehnologia Informaţiilor din minister. Direcţia este condusă de Liviu Nicolescu. Cine-i Liviu Nicolescu? „Un fost ofiţer SRI. Îl cunosc“, spune generalul (r) Marcu pentru EVZ.

DigiSign porneşte cu dreptul. Din primul an de funcţionare, înregistrează profit şi o cifră de afaceri de aproape un milion de euro. Cel mai important contract: în colaborare cu Romsys, DigiSign implementează un sistem securizat de transfer şi monitorizare a asigurărilor RCA din întreaga ţară. Clientul: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Partenerul generalului (r) Marcu la fondarea DigiSign a fost arestat în trecut pentru trafic de motorină şi judecat pentru devalizarea Bancorex. Se numeşte Constantin Grigoriu Dan şi a fost implicat în „Afacerea Jimbolia“ (1994-1995) - operaţiune în care SRI a fost acuzat de contrabandă cu produse petroliere în timpul embargoului impus fostei Iugoslavii. La scurt timp de la înfiinţarea DigiSign, Constantin sa retras din firmă.

Bucureşti. Iulie 2008. Cafeneaua Intercontinental. Aparent, generalul (r) Victor Marcu pare un tip destins, direct şi la obiect. Reflex profesional sau nu, este foarte atent la tot ce mişcă în jurul său. Îşi priveşte ştiinţific interlocutorul, fix în ochi, de parcă ar măsura telemetric distanţa dintre pupilă şi nervul optic. „Am vândut DigiSign lui Verestoy Attila. Da, anul trecut. N-am nimic de ascuns. Preţul? Eu am băgat în firma asta 300.000 de euro. În urma tranzacţiei, mi-am recuperat banii, minus 20%“, confirmă generalul (r). Ceea ce înseamnă că senatorul UDMR Verestoy Attila a cumpărat acţiunile DigiSign, plătindu-i lui Victor Marcu aproximativ 240.000 euro. Generalul (r) admite că afacerea este de viitor, dar motivează: „Trebuia să vând. Firma a fost condusă prost de fostul director Marius Peştină“.

Verestoy Attila şi Victor Marcu se cunosc bine, încă din vremea lui Ceauşescu. „E mai român decât mulţi români. Vă spun eu. S-o vedeţi pe soţia lui: ştie mai bine limba română decât profesorii de gramatică“, îl laudă fostul spion pe mogulul UDMR.

Iniţial, EVZ a aflat despre tranzacţ ia Marcu-Verestoy de la surse din mediul de afaceri. Ulterior, Doru-Eduard Bălan, fost manager al DigiSign, ne-a declarat: „Marcu i-a vândut lui Verestoy. În acţionariat figurează offshore-urile senatorului, pentru că n-a vrut să-şi treacă firma în declaraţia de avere“. Ofiţer în rezervă, Bălan a administrat bazele de date informatice ale Ministerului Apărării.

Râzând şmechereşte, Victor Marcu pune punctul pe „i“: „Nu înţeleg de ce Verestoy nu-şi trece DigiSign în declaraţia de avere... Oricum, nu-i aduce mulţi bani acum. Mai mult pierde“. Cipru. Nicosia. Strada Agiou Prokopiou 13. La această adresă sunt înregistrate firmele offshore Comaford Ltd. şi Conserial Ltd. În prezent, ambele controlează 53% din acţiunile DigiSign. În prima fază, senatorul Verestoy Attila a comentat: „Ştiu ale cui sunt offshoreurile din DigiSign. Dar nu cred că am dreptul să vă spun...“. Apoi, confruntat cu informaţiile EVZ, UDMR-istul s-a repliat: „Este un cetăţean cipriot pe care îl cunosc. Şi care s-a sfătuit cu mine înainte de a face tranzacţia... La revedere“.

Doi dintre oamenii lui Verestoy administrează DigiSign. Unul este Janos Debreczeni - un expert contabil care lucrează şi pentru alte companii ale magnatului. Celălalt e Anna Balogh (34 de ani), născută în Târgu-Mureş. Despre aceasta, presa tabloidă susţine că ar fi amanta senatorului. Dar, oficial, e avocata acestuia şi asociată în afaceri colaterale.

Comaford Ltd., offshore-ul care deţine 33% din DigiSign, figurează şi în acţionariatul fostei societăţi de stat Drumuri şi Poduri Odorheiu Secuiesc SA. Aici, căsuţa poştală e asociată cu sponsori UDMR, abonaţi la contracte pe bani publici în Harghita. Acelaşi offshore controlează şi Corax-Bioner CEU din Miercurea Ciuc, o companie axată pe ecologizări biotehnologice în care figurează asociaţii tradiţionali ai lui Verestoy Attila: Anna Balogh şi Lany Szabolcs-Stefan. Ca şi DigiSign, nici aceste firme nu figurează în declaraţiile de avere şi de interese ale senatorului UDMR.

PERSPECTIVĂ

Afaceri digitale

Principalul produs al DigiSign este „semnătura digitală“. Acest soft înlocuieşte semnătura olografă, fiind folosit în documente oficiale de stat, transferuri bancare, contracte şi comunicări private. Toate operaţiunile de internet banking vor solicita autentificarea tranzacţiilor prin această semnătură. „Certificatul digital“ este utilizat în e-mail, comerţ electronic, transfer electronic de fonduri etc. În România, DigiSign şi certSIGN - unicul competitor direct - sunt singurii jucători acreditaţi pe piaţa de profil.

"Am vândut DigiSign lui Verestoy Attila. Da, anul trecut. N-am nimic de ascuns. Preţul? Am băgat în firmă 300.000 de euro. În urma tranzacţiei, mi-am recuperat banii, minus 20%.", Victor Marcu, general CIE/SIE/SRI

BANI PUBLICI

Generalii „luminii“

Victor Marcu este membru în directoratul firmei Luxten Lighting Company (sisteme de iluminat), umflată din contracte cu statul. El e coleg cu generalul (r) Dumitru Sorescu - fost şef al Poliţiei Române -, unul dintre administratorii Luxten. Administrator e şi controversatul avocat Mugurel Cristian Dinu - amestecat în afaceri dubioase cu imobile revendicate din patrimoniul RAAPPS (protocolul de stat). Patronii Luxten, Claudiu Rădulescu (50,3%) şi Ionel Pepenică (24%), sunt consideraţi „oamenii de casă“ ai ex-ministrului PSD al industriilor Dan Ioan Popescu, poreclit „DIP“. „Eu le-am făcut legătura cu DIP-ul. Îl ştiam de când era şef de cabinet al ministrului comunist Gheorghe Oprea“, ne dezvăluie Victor Marcu. Spionul este manager în Luxten din ianuarie 2002. Exact de când firma a început să concesioneze pe bandă rulantă iluminatul public din marile oraşe.

„Am alergat atunci în toată ţara, cu contractele alea“, se destăinuie Marcu. În ’98, Luxten Lighting a concesionat serviciul de iluminat din Bucureş ti. Până în 2018, Primăria Capitalei varsă în conturile Luxten 11 milioane de dolari anual. Sub regimul PSD, compania a încasat mai mult de 223 de milioane de euro şi de la primăriile din Constanţ a, Craiova, Ploieşti, Iaşi, Galaţi, Mediaş, Aiud, Timişoara, Slatina, Alexandria, Piatra-Neamţ, Târgu-Jiu etc. Profitul Luxten a crescut după ce firma prezidată de Pepenică a încheiat contracte (45 de milioane de dolari) cu Electrica SA, subordonată lui DIP. Ionel Pepenică nu a răspuns telefoanelor EVZ.

A contribuit Liviana Rotaru