Nu vreau, în acest ultim editorial pe care-l mai scriu, s? fac un bilan? al anului politic 2012. Sunt destui care o vor face. Voi spune doar c? a fost anul în care ?i ultimele speran?e ale României au fost ruinate. Pân? la urm? am ajuns în întregime la mâna unor oameni f?r? con?tiin??, f?r? educa?ie, f?r? cultur? ?i, în consecin??, f?r? scrupule. Pân? ?i sprijinitorii lor din trecut vor ajunge foarte repede s?-?i dea seama de asta.

A fost anul în care poporul român a decis, în fine, cu claritate, c? nu are nevoie de formatori de opinie ca Liiceanu, Ple?u, Patapievici ?i al?i câ?iva ca ei, nici de ICR, nici de imaginea în lume a unei Românii civilizate. ?i, cum poporul e suveran, to?i ace?ti oameni s-au retras, c?ci dragoste cu sila nu se poate. A venit ?i rândul meu. În aceast? toamn? am fost ?i eu executat public ca mânc?tor din banii oamenilor muncii ?i ai pensionarilor, ca agent al Puterii peste hotare, ca autor c?ruia i s-a fabricat o oper? din nimic. Cei care m-au acuzat de toate acestea sunt fo?ti securi?ti, colegi de partid cu Becali. Nu a protestat aproape nimeni. Nu e nimic ilogic sau de mirare aici, ci doar cursul normal al lucrurilor în România. Dup? votul pentru alegerile parlamentare mi-am dat ?i mai bine seama c?, asemenea atâtor al?i colegi ai mei din zona cultural? ?i intelectual?, m-am luptat timp de ani de zile cu morile de vânt. Am fost bucuros s? fac asta, chiar suportând consecin?ele, cât? vreme a mai fost un om în picioare pe câmpul de lupt?. În condi?iile de-acum, nu mai pot ?i nu mai vreau s-o fac. Desigur, dac? mi se va cere s?-mi spun p?rerea în interviuri, sau dac? se vor mai petrece în România tic?lo?ii asemenea puciului din aceast? var?, nu voi t?cea. Dar nu voi mai scrie sistematic pe teme politice. Mul?umesc „Evenimentului zilei” pentru g?zduire. Nu regret nici o clip? anii în care am scris editoriale. Am fost mult? vreme un om care-a tr?it exclusiv în lumea c?r?ilor. Nimic nu mi-a folosit mai mult decât scufundarea în ”via?a care se vie?uie?te”, cum scria Mateiu Caragiale. Pariul meu a fost s? nu m? murd?resc, p?trunzând totu?i în cea mai murdar? lume imaginabil?. Fire?te, am fost pân? la urm? murd?rit de al?ii, c?ci nimeni nu scap?. Dar nu-mi pare nici o clip? r?u c? am scris timp de zece ani, s?pt?mân? de s?pt?mân?, în folosul comunit??ii. Dac? nu am sim?it în tot acest timp solidaritatea celor din lumea mea (dimpotriv?, cu câteva excep?ii, confra?ii mei sunt cei care m-au terfelit cel mai tare), în schimb am sim?it simpatia ?i aprobarea oamenilor anonimi, a cincimii de ?ar? care a rezistat propagandei ?i a votat împotriva mâinii de infractori care ne guverneaz? azi. Am sim?it c? ei ?tiu c?, dac? am gre?it uneori, în schimb nu am min?it niciodat?. C? am spus întotdeauna ceea ce cred. C? nu am sprijinit pe nimeni dac? nu mi s-au legat de el speran?ele pentru comunitatea româneasc?. C? nu am criticat pe nimeni dac? nu am crezut sincer c? acel cineva gre?e?te. Cei care m-au citit s?pt?mân? de s?pt?mân?, chiar ?i pentru a m? combate, ?tiu c? n-am scris pentru foloase proprii, ?i unii dintre ei ?tiu cât am avut, de fapt, de pierdut. Acum îmi iau r?mas bun de la to?i. Ne vom reîntâlni de-acum doar în c?r?ile mele. Pân? atunci, v? doresc tuturor un An Nou luminos ?i un 2013 plin de bucurie. Nota redac?iei. Ne-am sim?it onora?i în anii în care Mircea C?rt?rescu a scris în paginile „Evenimentului zilei”. În semn de respect ?i pre?uire, redac?ia EVZ a decis p?strarea numelui domniei sale în cadrul Senatului. Mul?umim, Mircea C?rt?rescu! La mul?i ani!