Editura Evenimentul si Capital

SENATUL EVZ: Un puzzle cu Securitate, partid si UTC (Episodul 1)

4bd53fd3ffd87dd04885a2308f2e94b1
Autor: | | 28 Comentarii | 0 Vizualizari

Vladimir Tismaneanu: "Ne aflam la Bucuresti, in luna aprilie 1965. Mai exact, la Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti."

Pe 19 martie murise Gheorghiu-Dej. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, era cunoscut drept un infocat stalinist.

Antisovietic, se sustinea printre cei informati, dar nu mai putin dogmatic.  Un grup de studenti din anul doi, intre care cei mai activi erau Stelian Traian Vasar, Octavian Nicolae, Mihai Turcu si Iulian Badin (tatal ziaristului de la "Adevarul") vorbeau multe, puneau intrebari in seminar, erau liderii informali ai unei studentimi tacute si timorate.

Despre aceste lucruri scrie un articol tulburator Catalin Mamali in revista ieseana "Timpul", din septembrie 2006. Este, de fapt, o scrisoare deschisa intitulata "O groapa morala comuna nu ajuta nimanui".

Intr-adevar, mentinerea falsei constiinte prin anestezie morala nu serveste nimanui. Au existat calai, dar si eroi. Sa nu-i confundam. Mamali vorbeste despre capitularea unor profesori, ca si despre culpabilele lor taceri din anii mai recenti, cand nu i-a impiedicat nimeni si nimic sa vorbeasca, sa depuna marturie pentru oroarea din 1965 (si nu numai). Intre acestia, Ion Ianosi.

Nu stim exact ce rol a jucat. Probabil unul pasiv, de spectator inspaimantat. Insa, sa fie clar, aceea nu era o "reuniune", ci o inscenare odioasa. Pe de alta parte, cand ma gandesc cum a fost tratat Mircea Mihaies pentru ca a indraznit sa spuna cateva adevaruri factuale despre dl Ianosi, ma cutremur.

De ce nu vine dl Ianosi, fost activist la sectia cultura a CC al PMR (1955-1965), sa spuna ce s-a intamplat atunci? Ce motive are sa-si mentina ciudata tacere?

Din cate stiu, in prima faza, a fost de partea studentilor, abia apoi a capitulat. Cat de mult? Cu ce pret? Unde sunt fostii colegi ai victimelor, poate si din ani mai mari, unii dintre ei figuri publice in Romania de azi? De ce au tacut si tac?

Decan al Facultatii era Tudor Bugnariu, ilegalist faimos, vedeta, impreuna cu sora sa Zoe, a unui proces al antifascistilor in anii ‘30 la Cluj. Secretar de partid pe facultate, Constantin Nicuta, proaspat reintors de la Paris unde fusese ambasador si condusese actiunea de privare a lui Vintila Horia de Premiul Goncourt. Iesean, specialist in Max Weber, avea pete in dosar.

Conferentiase pe frontul de rasarit. Devenise mai catolic decat Papa. Drept care a ajuns militant activ in ARLUS, ministru adjunct al invatamantului, diplomat comunist. Bugnariu era cunoscut pentru deschiderea sa catre studenti.

Era casatorit cu Dorli, fiica lui Lucian Blaga. Pentru partid, era un personaj incomod. Tot incomod s-a dovedit a fi si secretarul de partid pe universitate, Haralambie Niculescu.

Dupa aparitia articolului meu din 27 septembrie, mi-a scris din Germania Octavian Nicolae, supravietuitor al grupului de studenti incriminati in oribilul proces din toamna anului 1965, construit de partid si de securitate, cu sprijinul entuziast al UASR si al Ministerului Invatamantului. S-au remarcat prin agresivitate unii colegi ai acuzatilor, intre care Iosif Boda.

Actiunea a inceput in aprilie 1965, exact atunci cand Ceausescu il inlocuia pe Draghici de la conducerea Ministerului de Interne. Mai multi studenti au fost invitati prin carti postale, trimise pe adresa caminului Grozavesti, sa se prezinte la Militia Capitalei (notati legatura dintre Militie si Securitate). De acolo au fost dusi la diverse adrese din Bucuresti.

Octavian Nicolae a fost dus la sediul Securitatii din strada Stefan Furtuna, colt cu Calea Plevnei. Anchetatorul lui s-a prezentat cu numele Goran, spunand ca este var cu fotbalistul Goran de la Brasov, pe atunci faimos.

Anchetele au durat din aprilie pana in iunie 1965. Investigatiile au continuat si in perioada examenelor. Noaptea aveau loc discutii, dimineata studentii mergeau la examene. Se cercetau reactiile studentilor la declaratia prin care PMR pretindea ca se rupsese de Kremlin.

Declaratia fusese urmata de lungi dezbateri, mai intai cu activul de partid din Capitala, apoi cu colective din ministere, edituri, institute de cercetare. "Prelucrarile" au fost conduse de activisti influenti, intre care Alexandru Moghioros, Emil Bodnaras, Leonte Rautu si Ceausescu.

Imi scrie Octavian Nicolae: "Toate aceste sedinte de desovietizare s-au tinut in Aula Facultatii de Drept, local in care isi avea sediul si Facultatea de Filosofie, ceea ce ne-a permis sa asistam la multe dintre aceste dezbateri, usile de la balcon fiind mereu deschise".

Printre profesori se numara si Gh. Dolgu, economist important al regimului, unul dintre cei trei editori ai revistei "Viata economica" in care s-a publicat raspunsul romanesc la Planul Valev de intemeiere a unui complex economic suprastatal. Reactiile eretice din 1964 erau astfel pedepsite in 1965.



Tag-uri:

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




FACEBOOK
evz.ro