În secolul XIV, Bizanțul se confrunta cu două mari pericole: la Răsărit, înaintarea turcilor, la Apus, expansiunea umanismului renascentist în detrimentul gândirii și tradiției ortodoxe.

Prin anii 1330, venit din provincia italiană Calabria, ajunge la Constantinopol un călugăr numit Varlaam. Adept al raționalismului, acesta încerca să minimalizeze diferențele dintre ortodocși și catolici. Era un fel de ecumenist de azi. Varlaam primește o catedră de la care își propagă învățătura. Aceasta produce neliniște în rândul călugărilor de la Athos, care fac apel la cel mai învățat dintre ei, Grigorie Palama, pentru a-i răspunde calabrezului. Polemica escaladează: Varlaam îi atacă dur pe călugării de la Athos și isihasmul pe care-l practicau, făcându-i eretici, deoarece susțineau că pot vedea lumina lui Dumnezeu. Este o ocazie pentru Palama de a-și formula magistrala teorie a harului necreat din care Biserica se împărtășește de la Pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime. El lămurește că lumina percepută de isihaști nu este o una sensibilă, materială și cu atât mai puțin Dumnezeu Însuși. Acea lumină apare în mintea celui ce se roagă doar prin puterea harului, deci nu este produsă de minte sau de imaginație. Ea are caracter transcendent, suprasensibil, suprainteligibil și se adresează doar minții curățite de patimi. Este o revelație. Este lumina de pe Tabor care i-a orbit pe Petru, Iacob și Ioan la Schimbarea la Față. Prin intermediul acestei lumini, omul se poate uni cu Dumnezeu încă din această viață. Sfântul Grigorie Palama (1296 – 1359) a fost unul dintre cei mai mari teologi din toate timpurile. De la canonizarea sa (1368), a doua duminică din Postul Paștilor i-a fost dedicată, ca omagiu al Bisericii pentru excepționala sa operă, dar mai ales pentru pledoaria sa în favoarea isihasmului. Acesta înseamnă căutarea isihíei - care în grecește înseamnă liniște, pace, bucurie - prin rugăciunea neîncetată a minții. Ea este reversul agitației omului contemporan, veșnic în goană după realizări materiale. Către această stare de tihnă dumnezeiască tinde și cel ce postește.