SFÂRȘITUL „EPOCII DE AUR”, aşa cum a fost VĂZUT de FIUL COMANDANTULUI SUPREM (I). Până în 22 decembrie 1989, Nicu Ceaușescu a știut de la maică-sa și de la Securitate că „totu-i liniştit şi frumos!”

Pentru că procesul lui Nicu Ceaușescu a fost televizat, românii au putut descoperi un personaj surprinzător: calm, cult și educat
Autor: | | 12 Comentarii | 7673 Vizualizari

Atât de nesfârșite păreau zilele regimului lui Nicolae Ceaușescu, încât evenimentele din decembrie 1989 i-au luat pe cei mai mulți dintre români prin surprindere totală.

 Deși, în mai toată Europa de Est furtuna schimbărilor puse la cale de Axa Moscova-Washington măturase deja regimurile osificate și reformele erau în toi, la noi părea că nimic nu se va întâmpla. Când s-a întâmplat, a părut de necrezut. Faptul că omul obișnuit a fost copleșit de uluială este de înțeles. Ceea ce este, însă, de neînțeles e cum de a fost surprinsă familia Ceaușescu, aproape în aceeași măsură. Cel puțin asta înțelegem din ceea ce ne spune Nicu Ceaușescu peste ani, întrun interviu de acum document istoric, luat în 1990 de jurnaliștii sibieni Lucian Jiman și Rudolf Kamla, pentru ziarul Tribuna. Începem astăzi publicarea în serial a acestui interviu, așa cum a apărut el la vremea respectivă în publicația sibiană.

Griul, culoarea generală

Până către sfârșitul anului 1989, pentru cei mai mulți dintre români comunismul părea o eternitate, un coșmar cu care trebuia cumva să ne obișnuim, să-l acceptăm ca pe ceva firesc, ca pe o realitate de care nu aveam cum să ne mai scuturăm. Griul înghețat devenise culoarea care ne domina viața. Chiar și cu lipsurile de tot felul, parcă ne obișnuisem. Învingeam frigul din apartamentele cu pereți subțiri, din beton prefabricat, cu reșouri electice, asta când era curent în rețea, când nu era, cu plăci groase de fontă, așezate pe ochiurile cu flacără plapândă ale aragazelor din bucătarii. Când erau „luate” și curentul, și gazele, „mai puneam o haină pe noi”, așa cum ne învățase tovarășul secretar general Nicolae Ceaușescu într-o cuvântare de-a sa.

Regimul bancurilor cu Bulă

Gospodinele ajunseseră experte în tehnici urbane de supraviețuire, găteau noaptea, cand era presiune la aragaz, drămuiau rezervele de hrană din congelatoare cu minuție de farmaciste, ridicaseră șnițelul preparat din parizer, cu care își hrăneau familiile, mult peste cotele de consum ale celui vienez. Ce este adevărat, românii, caz unic în tot lagărul socialist, reușiseră să arunce comunismul în derizoriu, să-l transforme întrun imens banc cu Bulă, chiar daca făceau asta la o ceașcă de nechezol sau la o bere caldă, îndoită cu apă. În ultimii ani premergători prăbușirii sistemului, chiar și stâlpii regimului, ofițerii de Securitate și activiștii de partid ajunseseră să fie jenați, chiar să se izoleze de societate, de neamuri, foști colegi și cunoscuți, trăiau ei între ei, în afară erau priviți cu un sentiment generat de teamă amestecată cu silă și evitați.

Ei cu ale lor, noi cu ale noastre!

Cumva, ne obișnuisem, încercam, care cum putea, să ne facem viața frumoasă, învățam de mici duplicitatea, dublul discurs: una vorbeam acasă, cu ai noștri, alta vorbeam la școală sau la locul de muncă. Eram într-o rutină absolută din această perspectivă, pe minunatul principiu românesc de supraviețuire „ei cu ale lor, noi cu ale noastre”. Este clar acum, dacă niște coloși, SUA și URSS nu s-ar fi înțeles să măture comunismul din Europa, ne-am fi aflat și astăzi captivi în „Epoca de Aur”, iar pe mulți nici măcar nu i-ar mai fi deranjat.

Prim-secretarul Sibiului: „Să nu se folosească arme, să nu se tragă, în nici un caz!“

Autor : Lucian Jiman, Rudolf Kamla 1990. Vara.

Penitenciarul din Aiud. O sală mai degrabă austeră. O masă lungă, cîteva scaune şi fotolii. Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-a spus că doi ziarişti îi solicită un interviu. La început, refuză, dar acceptă cînd află că sîntem de la Sibiu. Întrebat asupra motivului, răspunde:

„Am hotărît să nu mai stau de vorbă cu ziarişti – cu cei străini, ziariştilor români nu le-am acordat pînă acum nici un interviu, ei neprimind, probabil, aprobările necesare –, deoarece aceştia mi-au răstălmăcit spusele”.

Îi prezentăm întrebările, le citeşte şi cădem de acord să purtăm o discuţie liberă, pe toate subiectele care ne interesează.

Dialogul nostru va dura aproximativ 4 ore!

În cele ce urmează, pe parcursul mai multor zile, ziarul nostru va publica, în premieră naţională, stenograma acestei discuţii.



Continuarea pe premium.evz.ro

Premium.evz.ro este platforma cu plată a site-ului „Evenimentul zilei”, cuprinzând o selecție exclusivă de materiale de presă de calitate.


Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...