Textul postat pe Facebook sîmbătă, 6 august 2016, de Traian Băsescu a fost consemnat de presă (cîtă s-a ostenit s-o facă) mai mult ca un fapt de rutină decît ca unul mai deosebit.

Dincolo de șmecheria prin care Divizia Presă încearcă să micșoreze impactul intervențiilor lui Traian Băsescu prin tratarea lor drept bătut cîmpii, trecerea cu vederea a comentariului de vineri își are cauza și în incapacitatea de a vedea noutatea întruchipată de spusele lui Traian Băsescu.

Deoarece o mare parte a postării reia deja cunoscutele acuzații la adresa SRI, DNA și ÎCCJ, mai precis, a persoanelor identificate cu aceste instituții- Florian Coldea (SRI), Codruța Kovesi (DNA), Livia Stanciu (ÎCCJ), presa rămasă în afara Diviziei a considerat-o simplă repetare a unor lucruri deja spuse de fostul președinte. Singura noutate, consemnată de unele site-uri, a constituit-o atacul la adresa Mihaelei Nicola.

Pentru mine cel puțin denunțarea identificarea ofițerilor acoperiți din Presă cu „gradaţii piaristei SRI-ului, doamna Mihaela Nicola”, rămîne inexplicabilă. Și nu numai că pentru că o cunosc destul de bine pe Mihaela Nicola (am scris despre una din cărțile sale și am avut un dialog tv interesant cu autoarea), dar și pentru că, din ce știu eu despre ofițerii acoperiți ai unui Serviciu Secret, cum sînt gradații din presă, e greu de crezut că ei pot fi coordonați de o civilă precum Mihaela Nicola.

Eu însă consider că postarea cuprinde o noutate semnificativă, pentru care merita un tratament mediatic deosebit. Noutatea se regăsește în aceste rînduri din deschiderea postării: „Observ o campanie hotărâtă şi în acelaşi timp mincinoasă a gradaţilor din presă în a convinge că, în raport cu justiţia, Tăriceanu, Ponta sau Băsescu sunt totuna. Mai au puţin şi vor susţine în scrierile lor penibile că, de fapt, eu mi-am aranjat cu Tăriceanu suspendarea din 2007, iar suspendarea din 2012, plecând de la premisa „dogită” de sergent major executant, s-a făcut pentru că aşa m-am înţeles cu Ponta. Asta face, după mintea lor, ca astăzi, eu, Tăriceanu şi Ponta să luptăm împreună împotriva Justiţiei. Cât de penibili pot fi unii gradaţi din presă.”

Într-adevăr, o parte a presei, cea identificată cu Divizia Presă a Poliției Politice Prezidențiale, duce de mai mult timp o campanie de alăturare a lui Traian Băsescu lui Victor Ponta și lui Călin Popescu Tăriceanu sub semnul Luptei împotriva Justiției. Postarea lui Traian Băsescu are menirea de a delimita ferm și polemic Războiul dus de el împotriva a ceea ce se numește Binomul SRI- DNA de Războiul dus de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu. Pînă acum, desi s-a mai scris despre alăturarea celor trei, Traian Băsescu n-a reacționat atît de dur.

Cum se explică asta? După opinia mea, Traian Băsescu a început să-și dea seama de un adevăr: Din punct de vedere politic, Războiul cu SRI, DNA și ÎCCJ în chestiunea felului în care aceste instituții administrează Lupta împotriva corupției, îi dăunează.

Să mă explic: Traian Băsescu a sedus o parte a electoratului şi mai ales electoratul anti-PSD prin politica de forţă din anii celor două mandate. Acest electorat nu-l înţelege pe Traian Băsescu şi nu-l înţelege, pentru că noţiuni precum drepturile omului, prezumţia de nevinovăţie îi sînt străine.

Din acest punct de vedere e suficient să urmăreşti Divizia Presă a Poliţiei prezideţiale pentru a-ţi da seama că Traian Băsescu a sedus un anume electorat. La nici un acoperit din presă nu vei întîlni fie şi o minimă preocupare pentru drepturile omului, pentru prezumţia de nevinovăţie. Ani întregi instituţiile de presă ale Serviciilor au creat şi întreţinut un cititor fanatic, adept al execuţiilor publice în numele Luptei împotriva corupţiei, dar mai ales un cititor care nu cunoaşte îndoiala.

Cititorii acestei Prese sunt însă parte componentă a electoratului lui Traian Băsescu. Saltul lui Traian Băsescu de la Statul puternic la Individul puternic a descumpănit acest electorat. Din punct de vedere electoral, războiul dus de Traian Băsescu riscă să se transforme într-un dezastru. În paralel cu Traian Băsescu, alţi doi lideri politici duc o campanie asemănătoare: Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta. Amîndoi răspund însă propriilor electorate. Victor Ponta răspunde antipatiei PSD faţă de Sistemul creat de Traian Băsescu. Călin Popescu Tăriceanu răspunde electoratului tradiţional al PNL.

Încă din primii ani postdecembrişti PNL s-a afirmat, chiar în contrast cu PNŢCD, drept un partid al libertăţilor individuale, al drepturilor omului, al înţelegerii nuanţelor. Niciodată PNL-ul tradițional n-a fost taliban. Asta şi explică supravieţuirea după 2000 prin raportare la PNŢCD. Prin fuziunea cu PDL, PNL şi-a pierdut acest culoar unic în postdecembrism. PDL a fost şi este în continuare o formaţiune portdrapel a Statului de forţă de tipul celui creat de Traian Băsescu. În aceste condiţii, o parte a electoratului PNL s-a orientat către Călin Popescu Tăriceanu, mai ales că acesta e consecvent politicii sale din 1990 pînă azi. S-a îndreptat către ALDE şi o parte a electoratului pricopsit postdecembrist, care vede în DNA, SRI, ANAF, Garda Financiară, niște dulăi gata să se năpustească asupra oricui stîrneşte invidia vecinilor prin bogăţia pe care o deţine.

Electoratul lui Traian Băsescu îi dușmănește pe Victor Ponta și pe Călin Popescu Tăriceanu. În bătălia politică, identificarea cu cei doi îi poate aduce lui Traian Băsescu depărtarea propriului electorat. Asta în timp ce campania sa- corectă, de altfel- pentru drepturile omului, pentru eliminarea abuzurilor din Lupta împotriva corupției, nu-i aduce simpatia electoratului lui Victor Ponta și a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Postarea sa de vineri poate fi semnul că Traian Băsescu a realizat riscurile asumate prin Războiul său cu SRI, DNA și ÎCCJ. Cel puțin nu numai că așa cred, dar și că așa sper.