A doua duminică a Triodului este dedicată Fiului Risipitor, o parabolă a înstrăinării Omului de Dumnezeu și a răbdării iubitoare cu care Acesta îi așteaptă întoarcerea.
Fiul Risipitor nu este altul decât Adam, cel care, în virtutea libertății cu care a fost înzestrat, decide să se rupă de Tatăl – Creator, să se „emancipeze” și să-și asume o existență așa-zis independentă, drept care pierde Raiul.
Singura „slăbiciune” a lui Dumnezeu, singurul lucru pe care Acesta nu-l poate face este să-l constrângă pe Om. Să-i încalce libertatea. Omul poate chiar nega existența lui Dumnezeu. Asemenea Tatălui din parabolă, singurul lucru pe care Dumnezeu îl poate face este să aștepte cu nesfârșită iubire și cu smerenie ca Omul, risipitorul Său fiu, să facă primul pas. „Iată, stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.” (Apoc., 3.20).
Poate că detaliul cel mai cutremurător din parabolă este faptul că tatăl își vede de departe fiul care se întoarce acasă. Ceea ce înseamnă că îl AȘTEPTA. De ani de zile stătea în prag și privea în depărtare, așteptând.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mai mult decât Omul care Îi întoarce spatele lui Dumnezeu, suferă Dumnezeu când Omul Îi întoarce spatele.
Tatăl este cel care aleargă spre fiul revenit, îi cade pe grumaz și îl sărută. Apoi îl îmbracă în „haina cea dintâi” (simbolul harului pierdut și redobândit) și îi pune inel pe deget (simbolul moștenirii), punând slugile să taie vițelul cel gras.
Prin simplul gest al reîntoarcerii pocăite, Omul este restaurat ca moștenitor al Împărăției Cerurilor.
Parabola Fiului Risipitor reia tema de săptămâna trecută, a Vameșului și a Variseului. Fiul Risipitor este un alter-ego al Vameșului, care își recunoaște păcatele cu lacrimi în ochi și se roagă de iertare. Fratele cel mare, gelos pe dragostea arătată de Tată mezinului, este asemenea Fariseului: el a rămas doar formal acasă și doar formal și-a îndeplinit îndatoririle de fiu. În realitate, inima sa împietrită îl ține mult mai departe de Părintele său decât se afla cel mic pe când mânca roșcove în cocina porcilor.
Recomandările noastre
