PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Slugarnica invitare a străinilor pentru a ne arbitra bătăliile politice interne | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Autor: Ion Cristoiu | vineri, 12 februarie 2016 | 39 Comentarii | 5090 Vizualizari
Ion Cristoiu
Pe cristoiublog.ro, la Gîndul de joi, 28 ianuarie 2016, am comentat cu amărăciune incredibila tulburare stîrnită pe meleagurile româneşti, an de an, de Raportul MCV de la Bruxelles.

Raportul de anul acesta, întocmit în grabă şi cu multe momente de copy-paste, a fost, ca şi Rapoartele din anii anteriori, produs al oamenilor şi nici măcar al unor oameni ieşiţi din comun, ci al unor birocraţi de la Bruxelles, contestați în alte ţări ale Europei în materie de personalitate.

Ei bine, acest Text scris de mîna omului, a fost abordat de politicieni, de jurnalişti, de şefii instituţiilor de forţă ca un Document sfînt, care a împărţit unora dintre „babuini” bice, iar altora, „banane”.

Asta m-a amărît pe mine şi nu observaţiile din Raport.

Am văzut în acest moment al primirii în România al Raportului MCV – un exemplu de ceea ce n-am suferit în trecutul nostru:

Slugărnicia faţă de tot ce vine de la Marile Puteri.

Folosirea textelor şi vorbelor altora, de regulă piţifelnici în ţara lor, ca argumente în bătălia politică internă nu e o noutate în cazul Raportului.


În februarie 1998, România se afla în negocieri cu FMI pentru încheierea unui Acord de împrumut.

Negociator şef din partea FMI era Poul Thomsen.

Pe 21 ianuarie 1998, Poul Thomsen a venit la Bucureşti.

Aici a zis ceva despre felul în care a făcut Reforma Guvernul Victor Ciorbea.

În România se dezlănţuise însă o Criză politică majoră ivită dintr-un interviu dat lui Claudiu Săftoiu la finele lui decembrie 1997 de Traian Băsescu.

PD, membru al Coaliţiei de guvernare, cerea plecarea lui Victor Ciorbea de la şefia Guvernului.

Vorbele lui Poul Thomsen au devenit pentru Petre Roman argumente în bătălia cu Victor Ciorbea.

La vremea respectivă, uluit şi revoltat de acest exemplu de prea-supuşenie moldo-valahă am publicat în Naţional din 26 februarie 1998 articolul „De la «ţărişoara mea» la Poul Thomsen”.


Îl reproduc aici nu doar pentru a arăta c-am fost consecvent nevoii de demnitate naţională, dar şi pentru a avertiza că şi în urmă cu um 17 ani era ca acum în privinţa felului în care politicienii noştri se poziționau față de străinătate.

De precizat că azi locul lui Poul Thomsen a fost luat de Victoria Nuland.

”De la „Ţărişoara mea” la Poul Thomsen

„Domnilor!... Onorabili concetăţeni”... Fraţilor!... (plînsul îl îneacă). Iertaţi-mă fraţilor, dacă sînt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu (plînsul îl îneacă mai tare)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de-abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc la ţărişoara mea... (plînsul l-a biruit de tot) la România... (plînge. Aplauze  în grup)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plîns cu hohote. Aplauze zguduitoare).

IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi):

Bravo!”

Cititorii trecuţi prin şcoală şi altfel decît gîsca prin apă vor fi recunoscut, desigur, în textul de mai sus un fragment din „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. Mai precis, un crîmpei din celebrul discurs ţinut de Caţavencu la întîlnirea electorală care avea să se lase la sfîrşit, în buna tradiţie a democraţiei româneşti îngălate, cu o straşnică păruială. Cei mai în vîrstă dintre cititori îşi vor aminti, desigur, că acest discurs al lui Caţavencu putea fi găsit, în manualele proletcultiste, la capitolul Demascarea demagogiei burgheze de către marii noştri scriitori. Se zicea, în acel capitol, că necruţătorul satiric a denunţat, prin respectivul discurs, un tic al politicienilor din vremea sa: invocarea „ţărişoarei”, a „României”, în discursurile electorale. „Ţărişoara” era folosită ca un argument suprem în bătălia politicianistă pentru ciolan. Eliminînd din comentariile proletcultiste accentele propagandistice, putem susţine însă că ele conţineau un grăunte de adevăr. Pe vremea lui Caragiale, „ţărişoara”, „România”, apăreau în cuvîntările politicienilor cu o frecvenţă atingînd, prin desfrînare, activitatea erotică a unei dame de lux.

Sursa de inspiraţie a lui Caragiale au constituit-o cuvîntările politicienilor din vremea sa. Perfidul grecotei se distra de moarte citind, la cafenea, discursurile publicate în presă ale mai-marilor zilei. Dacă ar trăi, mai mult ca sigur marele satiric ar proceda la fel şi cu intervenţiile publice ale politicienilor noştri de azi. Le-ar citi în jurnale subliniindu-le cu bisturiul de satiric. Sîntem însă convinşi că, făcînd acest lucru, Caragiale ar rămîne uşor descumpănit. În mai toate discursurile el n-ar întîlni, ca pe vremea sa, invocarea „ţărişoarei”, a „României”, ci a unui nume. Nu, nu e vorba de Dumnezeu, deşi ţara e condusă de un partid care se alintă cu eticheta de Creştin-Democrat. Nici măcar de Iuliu Maniu, trecînd, pentru acelaşi partid aflat la guvernare drept un fel de Ioan Botezătorul peneţist. Numele cel mai des invocat e al unui cetăţean străin: Poul Thomsen, reprezentantul FMI în România. Acest mărunt funcţionar al unei instituţii internaţionale a devenit, pentru politicienii noştri, mai important decît „ţărişoara”, decît „România” de pe vremea lui Caragiale. Drept urmare, dacă ar fi să rescrie discursul lui Caţavencu, marele nostru scriitor ar trebui să-i atribuie un text niţel schimbat faţă de cel din „Scrisoarea pierdută”. Ceva în genul: Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de-abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc la Poul Thomsen... (plînsul l-a biruit de tot), la FMI... (plînge. Apaluze în grup).

Cine e Caţavencu din „O scrisoare pierdută” şi-au bătut capul să afle, de-a lungul deceniilor, numeroşi critici şi istorici literari. Cine e Caţavencu din posibila piesă rescrisă de Caragiale trăitor al momentul e simplu de aflat. El nu e altul decît Petre Roman, preşedintele Partidului Democrat. Distinsul nostru om politic şi-a făcut un stindard din a-l dărîma pe primul-ministru. În „O scrisoare pierdută”, Caţavencu se confrunta cu Farfuridi. Pentru a-l îngenunchea, Caţavencu invocă, în discursul său, „ţărişoara”, „România”. Petre Roman se bate cu Victor Ciorbea. Pentru a-l birui, domnia sa a apelat în aceste zile, ca la un argument suprem, la părerea proastă a lui Poul Thomsen despre Guvernarea Ciorbea. Am înţeles, din discursurile lui Petre Roman, reproduse în presa din ultimele zile, că domnia sa consideră drept motiv fundamental pentru schimbarea lui Victor Ciorbea criticile aduse de Poul Thomsen felului în care Guvernul a făcut reforma. În replică, Trahanache al zilelor noastre (l-am numit pe Ion Diaconescu, preşedintele PNŢCD şi protectorul lui Victor Ciorbea) a declarat, tot în cadrul unui discurs, că mustrările lui Poul Thomsen nu sînt chiar atît de importante cum par unora. În urmă cu vreo cîteva luni situaţia era alta. La vremea respectivă, laudele aduse de Poul Thomsen Guvernului erau folosite de Victor Ciorbea, de Ion Diaconescu ca argument zdrobitor împotriva adversarilor politici.

Funcţionarul FMI e un bărbat în puterea vîrstei. Putem presupune că el va mai trăi mulţi ani de acum încolo. Şi, dacă va răspunde de România, mai ca sigur va apuca şi alte bătălii interne decît cea dintre Petre Roman şi Victor Ciorbea. Judecînd după obiceiul politicienilor noştri post-decembrişti de a invoca, în confruntările de tip electoral, părerile bune sau proaste ale străinilor, mai mult ca sigur Poul Thomsen va fi folosit, drept argument, mult timp de acum încolo pe plaiurile noastre dîmboviţene. Ţinînd loc cu brio „ţărişoarei” lui Caţavencu.”

Tag-uri: ion cristoiu, cristoiu, romania lui cristoiu, catavencu, guvern, raport mcv, MCV, Victor Ciorbea, Guven, Poul Thomsen, victor ciorbea, raport mcv romania, fmi, guvernul victor ciorbea, petre roman, ion diaconescu, politica, justitie




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.