Actualitate
Sonda americană New Horizons a descoperit un lucru uimitor pe Charon, cea mai mare lună a lui Pluto
Imagini realizate de sonda americană New Horizons sugerează că Charon, cea mai mare lună a lui Pluto, ar fi avut în trecut un ocean de apă în stare lichidă sub un strat de gheaţă care, extinzându-se, i-ar fi deformat suprafaţa, a anunţat NASA.
Faţa lunii Charon, fotografiată de camera Lorri (Long-Range Reconnaissance Imager), aflată la bordul sondei New Horizons, care se găsea la 78.700 de kilometri distanţă în 14 iulie 2015, este caracteristică unui sistem de fracturi tectonice, cu vârfuri, versanţi şi văi foarte adânci. De fapt, ansamblul de canioane de la ecuator este unul dintre cele mai lungi observate vreodată în sistemul solar, întinzându-se pe cel puţin 1.800 de kilometri şi având pe alocuri o adâncime de 7,5 kilometri. Prin comparaţie, Marele Canion din Colorado are 446 de kilometri lungime, cu o adâncime maximă de 1,6 kilometri.
Peisajul tectonic al lui Charon arată că această lună s-a extins în trecut, lucru care i-a fracturat suprafaţa. Stratul său exterior este format în principal din gheaţă de apă. În stadiul său timpuriu, stratul era încălzit în urma descompunerii unor elemente radioactive şi a căldurii interne rezultate din formarea lunii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Potrivit oamenilor de ştiinţă, Charon ar fi putut fi atunci destul de caldă pentru a topi în profunzime stratul de gheaţă, formând astfel un ocean sub suprafaţa sa. Însă cu timpul luna s-a răcit, iar oceanul a îngheţat în profunzime, ducând la o dilatare a gheţii care a împins spre exterior stratul de suprafaţă, provocând marile fracturi observate astăzi.
Alte luni din sistemul solar, care sunt mult mai aproape de Soare, au încă oceane de apă lichidă sub stratul de suprafaţă. Unele dintre acestea, de exemplu de pe Europa şi Ganimede din lunile lui Jupiter şi Encelade, lună a lui Saturn, sunt considerate cele mai bune locuri unde se poate studia viaţa microbiană. (sursa: Agerpres)
Recomandările noastre
