Sunetul seducător al suspiciunii lui Hitchcock

Sunetul seducător al suspiciunii lui Hitchcock

În Rebecca (1940), compozitorul Franz Waxman s-a folosit de teme muzicale contradictorii pentru a reproduce luptele dintre personaje; în Suspicion (1941), conflictul se află în întregime în psihicul Linei (Joan Fontaine) şi este evocat de o singură piesă, în continuă schimbare, denumită Suspicion.

Aceasta sună seducător şi periculos, linia sa melodică coborând când încearcă să se înalţe, iar armoniile sale exotice fiind umbrite de cromatism. Această structură compactă, monotematică, este dezvăluită imediat în partitura compoziţiei, care cuprinde 25 de variaţii ale piesei Suspicion, aproape jumătate din coloana sonoră. Citiți mai mult pe muzicadefilm.com