Neobișnuite personaje imaginează Oana Stoica-Mujea în romanele sale cu suspans! Încă de la prima sa carte – „Indicii anatomice” –, un debut eclatant în literatura polițistă de la noi, tânăra autoare a creat un univers ficțional original, populat cu eroi de un tip aparte, implicați în întâmplări bizare și imprevizibile.

 Partitura de solistă îi revine Iolandei Știreanu – Lala pentru apropiați. O partitură susținută cu brio. Această criminalistă uimește prin comportamentul ei excentric, de-a dreptul straniu. Suferă de agorafobie, dar asta n-o împiedică să rezolve cazuri deosebit de dificile. E rece, calculată, uneori spurcată la gură, mereu pe fază în investigațiile sale, tenace. O luptătoare. Cea mai înverșunată bătălie o poartă cu ea însăși, din dorința de a scăpa de spaimele, de coșmarurile care o bântuie și îi fac viața un calvar. Nici chiar după ce e împușcată într-un picior și în cap și își revine ca prin minune, nu renunță să-și exercite profesia. Cu aceeași ambiție. Cu aceeași pasiune. De fapt, duritatea de care dă dovadă e o platoșă care îi apără zonele sufletești vulnerabile, sensibilitatea exacerbată. În recentul său roman „Mascarada”, Oana Stoica-Mujea își propulsează din nou eroina într-o situație ieșită din comun. O femeie frumoasă și inteligentă se internează din propria sa voință într-un ospiciu. Spre uluirea tuturor, ea declară răspicat că e o ucigașă, dar nu poate să spună nici pe cine a ucis, nici în ce împrejurări, nici din ce motiv. Iolanda se internează și ea în același sanatoriu. Se supune unor ședințe de terapie de care chiar are nevoie, după ce a stat în comă multe luni. Și, în același timp, caută să afle dacă femeia care se crede o criminală delirează, sau spusele ei sunt adevărate. Evenimentele relatate în acest roman se derulează în viteză, perspectivele asupra lor se schimbă cu multă repeziciune. Nimic nu e ce pare a fi, ca într-o piesă scrisă de un dramaturg care se amuză păcălindu-și spectatorii de la scenă la scenă. Numai că în „Mascarada” jocul e grav, periculos. Iar Iolanda Știreanu, cu perspicacitatea care o caracterizeză, îi descoperă sensul. Mulți autori și-ar dori să poată crea un personaj la fel de puternic ca ea.