Brexit este un cuvânt compus din „Britain” (Marea Britanie) și „Exit” (Ieșire) reprezentând retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană (UE).
Brexit a avut loc oficial la ora 23:00 GMT pe 31 ianuarie 2020. Regatul Unit, care a aderat la precursorul UE, Comunitățile Europene (CE), la 1 ianuarie 1973, este singurul stat membru care s-a retras din UE, deși anterior teritoriile Algeriei (fosta parte a Franței) au părăsit CE în 1976, iar Groenlanda (parte a Regatului Danemarcei) a părăsit CE în 1985.
În urma Brexitului, legislația UE și Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu mai au întâietate asupra legislației britanice, dar Regatul Unit rămâne obligat din punct de vedere juridic prin obligațiile din diversele tratate pe care le are cu alte țări din întreaga lume, inclusiv multe cu statele membre ale UE și chiar cu UE însăși.
Legea privind retragerea din Uniunea Europeană din 2018 menține legislația relevantă a UE ca legislație internă, pe care Regatul Unit o poate modifica sau abroga.
UE și instituțiile sale s-au dezvoltat treptat după înființarea lor. Pe tot parcursul perioadei de apartenență britanică, în Regatul Unit au existat grupuri eurosceptice, care se opuneau unor aspecte ale UE și ale predecesorilor săi.
Guvernul pro-CE condus de prim-ministrul laburist Harold Wilson a organizat un referendum privind continuarea apartenenței la CE în 1975, în care 67,2% au votat pentru rămânerea în cadrul blocului comunitar.
În ciuda opoziției politice crescânde a unei minorități de politicieni britanici față de continuarea integrării europene care viza o „uniune tot mai strânsă” între 1975 și 2016, în special din partea facțiunilor Partidului Conservator din anii 1980-2000, nu au mai avut loc alte referendumuri pe această temă.