În primăvara anului 1972, ultimul meu an la Liceul nr. 1 din Tecuci, mă pomenesc într-o dimineață cu tata care îmi spune: „Dănuț, noi am hotărât (el și mama, normal) ca tu să te faci ori doctor ori preot!”. Nu a ținut cont de aptitudinile mele de atunci, că eram bun sportiv, jucam fotbal la Flamura Roșie Tecuci...
Autor: Emilian Doniga medic (internist) (foto dreapta jos)
Nu a ținut cont nici de spusele profesorului meu de vioară, dl. Iftode, care venea la mama să-i spună: „Coană preoteasă, băiatul matale are talent, dă-l mai departe la muzică!”. Nu-mi plăcea că la școală copiii mă strigau „popilică”, așa că am ales medicina. Și iată- mă intrat la Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași, în același an.
Din nou au decis părinții
Ne puteți urmări și pe Google News
Prin anul 4, iar mă pomenesc cu tata în Iași. Mi-a spus: „Dănuț, noi am hotărât ca tu să-ți alegi acea ramură din medicină ca să știi din fiecare domeniu câte ceva, ca atunci când vii în Tecuci și te întreabă lumea, să răspunzi, să nu ne faci de râs!”. Așa am ales Medicina Internă. Și am început o întreagă bătălie în a aduna și a citi literatură de specialitate. Mă fascina să citesc de mari doctori interniști pe care i-a avut România. Citeam o dată că un anume Hațeganu, din Cluj, când făcea vizita cu studenți, intrând prin saloane, spunea: „Vedeți cazul de colo, este bolnav de plămâni, în celălalt pat e un cardiac!”. Nu-i cunoștea, dar mereu el ghicea. Mi s-a întâmplat și mie acest lucru, e drept, mai rar. Deunăzi șefa sifonăriei de vizavi de Policlinica CFR Buzău, unde lucrez... Când a terminat vizita medicală pentru conducători auto, m-am uitat la ea și i-am spus că suferă cu tiroida și să-și facă un control la Institutul Parhon București, profesorul Balmeș. Peste două săptămâni, a venit să-mi spună, că într-adevăr la tiroidă i s-a descoperit o tumoră și trebuie operată. Ce meserie frumoasă! Ce specialitate deosebită e Medicina Internă! Dar pentru că întotdeauna e un dar, am și o părere de rău. Că tata nu a venit să-mi spună: „Dănuț, noi am hotărât să mergi într- un centru de cercetare serios, să studiezi și să găsești pastila aia a tinereții!”. Mă gândesc la voi, părinții mei dragi, nu v-am uitat!
Recomandările noastre
