O comparație a modului în care administrațiile locale din Sibiu și Viena tratează designul teraselor sezoniere scoate la iveală distanța care ne separă, în continuare, de Europa Occidentală

Din lemn, aluminiu sau fier forjat. Cu podium sau amplasate direct pe pavaj. Neacoperite, cu umbreluțe de soare sau cu ditamai acoperișurile de sute de metri pătrați. Din pânză sau din material plastic. Inscripționate cu diferite denumiri de bere, sucuri sau alte tipuri de băuturi ori neinscripționate. Cu acoperiș rotund, în două sau în patru ape. Cu mobilier din plastic, din lemn, din fier sau combinații ale celor trei ori cu fotolii grosolane. Iluminate discret, cu becuri imense sau chiar cu tuburi cu „efect de neon”.

În ultimii ani, diversitatea formelor, dimensiunilor și culorilor ce caracterizează terasele sezoniere a devenit atât de pestriță, încât peisajul pare a fi scăpat de sub control. „Controlul cui?”, am încercat noi să aflăm, atât din partea administrației primei Capitale culturale europene din România, cât și a primăriilor din Alba Iulia, Brașov, București (Sectoarele 3 și 5, unde se află mare parte din centrul istoric), dar și din Viena, Praga și Roma.

Regulile la Sibiu

La Sibiu, funcționarea teraselor sezoniere este reglementată printr-o hotărâre a Consiliului Local, inițiată de cinci consilieri locali în 2009 și devenită HCL 110/2009. „Mobilierul terasei va fi din lemn sau din fier forjat și în concordanță cu restul elementelor ce alcătuiesc terasa”, sunt printre puținele prevederi referitoare la designul impus teraselor, reguli care mai prevăd evitarea culorilor stridente pentru umbrele și delimitarea terasei cu aranjamente florale.

Din 2014, administrația a permis ca terasele să func ționeze și în extrasezon (adică în afara perioadei 15 mai - 15 octombrie) și să fie închise pe laturile exterioare cu paravane transparente. Această modificare a dus la apariția „teraselor- mamut” cu copertine de sute de metri pătrați.

„Un grup consultativ”

Pentru că regulile referitoare la arhitectura unei terase sunt destul de vag descrise, am cerut reprezentanților Primăriei Sibiu să nominalizeze persoanele care decid care design al teraselor corespunde unei viziuni unitare. „Persoanele din cadrul administrației locale care stabilesc dacă proiectele de terase sezoniere corespund sau nu regulamentelor locale sunt reprezentanții Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al Municipiului Sibiu și membrii Grupului de lucru consultativ constituit cu scopul avizării design-ului și conceptului mobilierului stradal din centrul istoric al Sibiului”, răspunde Primăria.

Am cerut și enumerarea „grupului consultativ”, dar trei zile lucrătoare reprezintă prea puțin timp pentru ca un astfel de răspuns să fie formulat. În ceea ce privește persoanele care pot oferi consiliere pe tema proiectării unei terase, răspunsul tot la funcționarii Serviciului domeniul public face referire.

Exemplul Vienei

În Sibiu, funcționează aproximativ 60 de terase pe domeniul public. Față de Viena, unde sunt aproximativ 1.800 de Schanigarten (cum numesc vienezii astfel de terase), administrate de patru districte municipale. Proiectul fiecărei terase care poate funcționa între 1 martie și 15 noiembrie trece prin mai multe departamente atunci când este depus pentru avizare. Un astfel de departament analizează modul în care proiectul de terasă propus se încadrează „în peisaj”. Pentru cei interesați de amenajarea unei terase, există persoane care oferă consiliere specializată, iar materialul informativ este bogat: de la filmulețe, la broșuri. În Viena sunt interzise copertinele consumatoare de spațiu, împotriva ploii sau a soarelui fiind permise doar umbrele: „subtile, nemarcate de publicitate. Sunt de preferat structurile ușoare, pliabile”, arată reprezentanții Primăriei din Viena.

„Un alt departament evaluează posibilele efecte ale Schanigarten asupra siguranței pietonilor și a traficului rutier, care sunt de asemenea elemente importante”, au răspuns vienezii pentru EVZ.

Bucureștenii, niciodată

Primăria din Viena a răspuns în aceeași zi în care i-a fost transmisă solicitarea, precizând că în orașul lor există patru tipuri de proceduri de avizare și, prin urmare, să specificăm la ce tip de terase ne referim. A doua zi ne-au comunicat că răspunsul ar putea dura mai mult, deoarece documentațiile lor sunt în germană. În aceeași zi a venit răspunsul și din partea Primăriei din Praga, iar a treia zi după transmiterea solicitării a venit și amplul răspuns al vienezilor, în limba engleză.

Primăria Brașov a răspuns (incomplet) la trei zile după transmiterea solicitării, pe când celor din Primăria Sibiu le-au fost necesare nu mai puțin de 11 zile pentru a transmite răspunsul.

„Tăcute ca o lebădă” sunt primăriile din Alba Iulia, precum și cele din București și cea din Roma. Cei mai „amuzanți” au fost reprezentanții Primăriei Sectorului 5, a căror adresă de relații cu presa publicată pe site nu este validă. La telefonul publicat pe site răspunde o voce care urlă „lăsați-mă în pace, că aici nu e birou de presă”, iar când respectivul birou este, în sfârșit, găsit prin centrala telefonică, o voce feminină urlă de asemenea în receptor. „Auzi, tuuuu, ce adresă de mail avem? Aha… Deci, notați? presaps5@yahoo.com. E bine?”.