Când TVR a difuzat celebra poză cu Dinescu în rol de actor, în mascarada numită încă Revoluţie, am mers la sediul CUASC din comună şi, după ce „revoluţionarul” - regizor Caramitru i-a spus lui Dinescu să simuleze că munceşte, am înțeles că ceea ce speram de mulți ani se împlinise: țara scăpase de dictatorul Ceaușescu.
Deasupra televizorului se afla „icoana” lui Ceauşescu şi, deşi în încăpere se aflau toţi mahării locali, eu, iconoclast convins, am dat jos icoana „tovarăşului”. Apoi am mers la sediul CAP, la primărie şi am arborat drapelele României. Am mers şi la sediul Miliţiei şi l-am obligat şi pe şeful de post să dea jos „icoana”. După numai două zile mi s-a făcut silă de aşa-zisa Revoluţie, deoarece toţi cei care în prima zi se ascundeau şi în gaură de şarpe, şi-au pus la braţe eşarfe tricolore, iar printre ei erau tot fripturiştii comunişti, care deveniseră... anticomunişti !...
Pe 25 decembrie 1989 , împreună cu doi prieteni, am plecat la Constanța. Pe drum ne-am întâlnit cu o coloană de câteva autoturisme, împopoţonate cu eşarfe tricolore şi cu baloane colorate. „Revoluţionarii” de la Tulcea primiseră ordin de la tovarășul Iliescu să-l instaleze în funcţia de preşedinte al CPUN Tulcea pe tovarășul Popescu Barbu, care locuia în Constanţa. Am tras concluzia că cei care manipulau poporul cu televizorul nu erau adevăraţii revoluţionari, ci erau profitorii. De ieri şi de azi!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
