Ştiu, s-ar putea să jignim meseria. Ok, dar nu noi suntem cei care am numit un „Dorel”, mecanic la bază, în funcţia de secretar al comisiei parlamentare de control al SIE.
Noi, dacă tot ni s-a oferit prilejul, doar ne-am aplecat cu mai multă atenţie asupra acestui personaj, descoperind lucruri inedite, dacă nu chiar hazoase. Dacă merită? Sigur că merită. Doar suntem la teatru!
În CV-ul oficial al lui Dorel Căprar, la rubrica „experienţă profesională”, scrie că a fost „încadrat succesiv la SC Conel SA în funcţiile de mecanic, conducător auto, gestionar şi ulterior tehnician”. Pentru ca, prin 2000, cariera lui să se desăvârşească luminos, ca un foc de artificii, prin absolvirea în timp record a Facultăţii de Drept, a Colegiului Universitar de Marketing în Turism şi Activităţi Hoteliere (din Arad sau Craiova – nu ştim exact, pe de altă parte, însă oricum e corect profesional, dacă stăm să cumpănim bine, căci CUMTAH are strânse legături cu activitatea Serviciilor Externe!) şi, în fine, a Facultăţii de Marketing.
De altfel, încă din stadiul primar, educaţia lui Dorel corconeşte o enigmă locativă şi una de conţinut. Prima perioadă din instrucţia sa este itinerantă, întrucât se desfăşoară într- o continuă pendulare între Arad şi Craiova şi, apoi, veţi vedea că şi diversificată la maximum.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aflăm, aşadar, că învăţământul gimnazial s-a efectual în trei şcoli din Arad – ooo, sfântă nestatornicie, cu oscilaţii nu doar între regiuni, dar şi între unităţi de învăţământ din acelaşi oraş – mai întâi, Şc. Gen. nr.18, apoi, Şc. Gen. nr.2 (cu profil sportiv!!) şi, în fine, Şc. Gen. nr.21). După aceea, flăcăiandrul Dorel urmează cursurile Liceului Pedagogic (tot la Arad), timp în care, însă dă fuga la Craiova, ca să urmeze Şcoala de Mecanică, pentru ca, nu ştim în ce an (rămâne un alt mister!), să revină la Arad, dar, de astă dată, la Liceul Industrial nr.2.
Astfel se încheie aventura educaţională a tânărului Dorel, elevul eminent care a realizat performanţa de a urma, în răstimpul a 12 ani, cursurile a şase unităţi de învăţământ din două oraşe (Arad şi Craiova), cu patru profiluri: general, sportiv, pedagogic şi mecanic (îi mai lipseau unul vocaţional de artă şi un altul de meserii!). Dacă nu este urmarea unor tentaţii renascentiste ce l-au mistuit năprasnic pe Dorel încă din copilărie şi adolescenţă, atunci singura explicaţie a acestei situaţii se ascunde zglobie în desişul unor deranjamente biografice. Oricum, însă din orice punct le-am privi, viaţa şi opera lui Dorel (iniţial, aşa suna titlul articolului, dar am preferat „Tractorişti şi câştigi”, fiindcă e posibil ca azi, în timpul acestui stalinism în libertate, să ni se impună să retrăim anii comunismului old fahion!) reprezintă o secvenţă dintr-un film pe care l-am fi dorit îngropat pe vecie în arhiva cinematecii Timpului.
Cât priveşte statura sa de controlor al activităţilor SIE, cred că ea se potriveşte perfect cu nota din acelaşi CV. Dorel este, rând pe rând: „sportiv de performanţă, multiplu campion judeţean şi vice-campion naţional la judo (n.n. deci…!), medaliat în cadrul unor importante competiţii naţionale şi internaţionale (n.n. vedeţi, aşadar…!) de profil”.
Varianta alternativă la un alt logo al celebrei televiziuni era „Proştii şi câştigi”… Punct.
Recomandările noastre
