Editura Evenimentul si Capital

Traian Băsescu a devenit un pericol mortal pentru Sistemul care l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | -3 Comentarii | 18716 Vizualizari

Zilele din urmă au stat sub semnul unei bătălii crunte, care a scăpat însă presei, atrasă de fapte spectaculoase sau deja lipsite de răsunet ( cererea DNA de arestare preventivă a Elenei Udrea nu mai e demult o știre): Bătălia dintre Traian Băsescu și Sistemul lui Klaus Iohannis.

Sîmbătă, 24 octombrie 2015, Traian Băsescu a fost ales Președinte al  Mișcării Populare,  fostul PMP, căruia i-a fost scoasă din uz o literă. Că e vorba de o premieră postdecembristă nu mai încape vorbă. Pentru prima dată după decembrie 1989, un fost președinte de Republică, și încă unul care și-a impus voința timp de 10 ani, devine lider de partid.

Emil Constantinescu a încercat  acest lucru după un timp de exercițiu ca șef de Fundație, dar a eșuat chiar și în plan mediatic.

Ion Iliescu a vrut să se întoarcă în fruntea PSD, dar o conspirație tipic PSD-istă l-a oprit.

Devenit Președinte de Onoare și un fel de intrigant de serviciu al șmecherilor mai tineri, cum a fost cazul cu desemnarea nestatutară a lui Liviu Dragnea ca președinte interimar, Ion Iliescu n-a avut totuși statura politică dată de  funcția de lider de partid în exercițiu. În plus, atît vîrsta, cît și uzarea în bătăliile din primii ani postdecembriști, l-au văduvit de nota definitorie a liderului de partid autentic:

Dinamismul evident, exprimînd o energie greu de stăpînit.

În noua funcție, Traian Băsescu diferă categoric de ceilalți doi foști președinți, atît prin  statutul de lider de partid de Opoziție, pe cale de a deveni statutul Liderului Opoziției din România, cît și prin luarea în serios a ipostazei.

Alegerea ca președinte al PMP a fost precedată de experiența de succes categoric a  vizitei în Spania, pe parcursul căreia Traian Băsescu a beneficiat de o primire triumfală din partea românilor din Spania și de o mediatizare grozavă  în ce privește prezența la Congresul PPE.

Împotriva acestei ascensiuni mai ales sub aspect mediatic, Sistemul  și a angajat tot armamentul din dotare: De la năpustirea asupra Elenei Udrea a Binomului SRI-DNA pînă la manipulările grosolane ale Diviziei  Presă a SRI, mărită acum cu o televiziune de știri.

A fost un eșec grozav din partea Noii Securități. Traian Băsescu a evitat cu brio capcana  pregătită de Noua Securitate prin Scandalul Elena Udrea: Atacarea  Dosarului în preziua deplasării la PPE.

Deși la Congres sunt prezenți și niște cetățeni din fruntea PNL, dacă ar fi să credem mediatizării momentului, singurul care există din partea noastră e Traian Băsescu.

Cele două zile petrecute la Madrid au evidențiat un Traian Băsescu în plin exercițiu de președinte al României.

Profitînd și de cumplita greșeală a Raței Mecanice de a nu merge la Congresul Familiei Sale politice, pentru că i s-a dat cu flit Favoritei, Traian Băsescu a ocupat locul gol al președintelui în exercițiu.

S-a întîlnit cu românii din străinătate într-o atmosferă care a surclasat-o pe cea tipică posomorîtelor întîlniri ale lui Klaus Iohannis cu  românii de peste hotare.

A fost prezent hiperactiv la PPE,  prin întîlnirile cu liderii  marcanți ai Celei mai importante familii politice a Uniunii Europene.

Toate acestea dau seamă de platforma pe care și-o asumă Traian Băsescu în noua funcție, de șef de partid:

Cea de  a ocupa locul gol  ivit la Cotroceni prin Marea Muțenie care e prezența la Cotroceni a lui  Klaus Iohannis, despre care mulți au uitat c-a fost ales președinte al României.

Cu ceva timp în urmă, un dialog angajat cu ziariștii de la Adevărul i-a dat lui Traian Băsescu prilejul de a se pronunța asupra Crizei întruchipate de trimiterea premierului în judecată, dar mai ales de implicarea lui Klaus Iohannis în Scandal prin cererea oficială de demisie lansată lui Victor Ponta. E o Criză, așadar, ivită nu atît din trimiterea premierului în judecată, cît mai ales din conflictul dintre președinte și premier. Președintele i-a cerut oficial demisia premierului din 5 iunie 2015, reiterînd momentul și ulterior, tot la nivelul Declarației de la pupitrul Administrației prezidențiale. Premierul a refuzat să-și dea demisia, ba mai mult lasă impresia că scoate limba, provocator, la Cel de la Cotroceni.

Despre ieșirea din Criză au vorbit mulți politicieni români. La o primă vedere, spusele lui Traian Băsescu la Adevărul pot fi puse la categoria Dat cu părerea.

Și anume, Traian Băsescu se referă la cum ar face el dacă ar fi în locul lui Klaus Iohannis:

„Cred că preşedintele greşeşte. După ce a văzut că această majoritate este betonată, trebuie să ia notă că PNL nu poate să preia guvernarea. I-aş chema la Cotroceni. L-ar lăsa în offsaid pe Victor Ponta şi pe Dragnea şi pe domnul general. În acest moment, pasul care este de făcut este invitarea la Cotroceni a coaliţiei. Le-aş spune: sîntem toţi de acord că România are un prejudiciu cu un premier trimis în judecată. Faceţi-mi o propunere pentru un alt premier şi eu semnez decretul. Preşedintele are ca obiectiv să readucă Guvernul în calitatea de partener pentru celelalte Guverne. Trebuie găsită soluţia pentru ca domnul Ponta să plece”.

Nici asta n-ar fi o noutate. Zicerea, Ce-aș face eu dacă aș fi în locul lui… se întîlnește peste tot în România lui Cocoșilă, țară în care toți se pricep la toate, toți își dau cu părerea și nimeni nu ascultă părerea altuia.

Lucrurile se schimbă în cazul lui Traian Băsescu:

1. Traian Băsescu a fost președinte timp de 10 ani. Un timp în care a reușit să se impună ca Președinte de tip Zeus, lăudat de unii, criticat de alții, iubit de puțini, urît de mulți, dar luat în seamă de toți. A lăsat impresia, cîtă vreme a fost la Cotroceni, că le știe pe toate, că e bine informat, că stăpînește evenimentele, că România se învîrtește în juru-i ca un un carusel cu politicieni, jurnaliști, agenți de Circulație, sculeri matrițeri și fete de pe Șoseaua de Centură. Orice spune el despre ce-ar trebui să facă președintele actual primește o autoritate ieșită din comun: cea dată de imaginea creată în mandatele anterioare. Indiscutabil, pozițiile sale de fost președinte nu corespund totdeauna celor pe care și le-ar fi putut permite ca președinte. În cazul Crizei Refugiaților, n-ar fi putut lansa etichete riscante despre cetățenii islamici în contextul Crizei refugiaților. Altfel spus, cînd susține, Ce-aș fi făcut eu în locul lui Klaus Iohannis, Traian Băsescu nu e totdeauna corect, deoarece una e să spui asta cînd ești fost președinte, fără responsabilități presupuse de funcție, și alta e să spui ca președinte în exercițiu. Cu toate acestea, opinia publică, străină de nuanțele academice, ia opiniile lui Traian Băsescu drept literă de lege.

2. Soluția oferită de Traian Băsescu la Criza Premierului trimis în judecată e după părerea mea corectă și înțeleaptă. Am zis și eu pe unde am găsit loc să zic că interesul național îi impune lui Klaus Iohannis desemnarea unui premier tot de la PSD. Mijlocul prin care ar anunța public decizia eu l-am găsit într-o conferință de presă. Traian Băsescu are o soluție mai înțeleaptă prin faptul că nu bate la ochi, ca a mea: Consultări politice la Cotroceni urmate de anunțul privind desemnarea unui nou premier.

Consultările ar avea rolul constituțional de pipăire a majorităților. S-ar presupune că președintele a vrut să vadă cine ar putea avea majoritatea în Parlament și a conchis că doar actuala Coaliție, condusă de PSD, ar putea s-o asigure. După care, ca o concluzie a consultărilor, va desemna un premier de la PSD.

Corectă sau incorectă, soluția lansată public de Traian Băsescu se definește foarte simplu:

E o soluție care-l vizează pe președinte.

N-ar fi întîia oară cînd Traian Băsescu spune ce-ar face el dacă ar fi în locul președintelui în exercițiu.

Dacă nu mă înșel și despre Codul fiscal el a zis ce-ar fi făcut el dacă ar fi fost președinte.

Au urmat ziceri și în alte chestiuni, cea mai spectaculoasă vizînd reacția lui Klaus Iohannis la vorbele lui Jean Claude Juncker despre Moscova.

Numai că una e să spui ce-ai face tu dacă ai fi în locul președintelui cînd ești un simplu pensionar sau chiar un simplu ziarist, și alta e să spui cînd ești lider de partid.

În acest caz, opiniile sale despre ce-ar trebui să facă președintele capătă nu doar o altă semnificație, dar și o altă forță. Forța unui partid de a crea un curent de opinie într-o chestiune controversată ținînd de poziția președintelui și chiar de a impune un vot în Parlament.

Exemplul grăitor din acest punct de vedere îl reprezintă intervenția lui Traian Băsescu în Criza refugiaților.

Din start Traian Băsescu și-a asumat o temă care e a președintelui României.

Și nu atît prin faptul că de la președinte se aștepta în primul rînd o reacție la diktatul UE, cît mai ales prin poziția de pe care a atacat Criza Traian Băsescu:

Cea privind securitatea României.

Împotriva primirii refugiaților au fost și alți politicieni, ziariști și specialiști. Nici unul n-a plasat toate argumentele pe terenul care s-ar putea numi Securitatea României.

Traian Băsescu s-a opus vehement primirii de refugiați din Orientul Apropiat pe motiv că printre aceștia s-ar putea strecura teroriști. Asta ar însemna – a continuat el – o amenințare la adresa Securității naționale.

Securitatea națională e un domeniu exclusiv al președintelui României. Intervenind în acest domeniu, Traian Băsescu i-a dat șah lui Klaus Iohannis.

Neîndoielnic, ca lider MP, Traian Băsescu,  își va asuma public rolul de președinte din umbră. El va impune, sînt sigur, și MP, rolul de partid care se pronunță în chestiuni care țin de prerogativele președintelui. Deocamdată, acest rol e posibil nu numai pentru că locul președintelui la Cotroceni e ținut de o Mare Gaură Neagră, dar și pentru că premierul, al doilea demnitar în stat, are o poziție șubredă în raport cu președintele și, prin urmare, nu îndrăznește să se aventureze în mlaștina controverselor ținînd de Siguranța națională.

Așa cum se vede pe zi ce trece alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte n-a fost produsul unei Revoluții la urne, cum caută să ne convingă Divizia Presă a SRI, ci rezultatul unei diversiuni ticăloase ( ticăloasă, pentru că de dragul intereselor lor de putere și de parale, sergenții majori mesianici au pus la îndoială interesul național, cel de a avea un președinte puternic).

Contrar unor credințe, postura de Rață mecanică a lui Klaus Iohannis convine de minune Sistemului.

Creierul învelit în moletiere al sergenților majori mesianici are nevoie de o Rață mecanică și nu de un președinte autentic.

Un președinte autentic ar lua imediat poziție față de abuzurile Binomului, față de folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politice mafiote. Se înțelege că Traian Băsescu e principalul pericol pentru Sistem.

De aceea, Sistemul va arunca în joc toate  mijloacele antidemocratice pentru a-l bloca pe Traian Băsescu. Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost punctul culminant al bătăliei angajate de Sistemul de la vremea respectivă pentru a-și conserva pozițiile puse în pericol de  inevitabilul proces de democratizare a României. Ceea ce ne așteaptă în perioada următoare în materie de abuzuri împotriva statului de drept din cauza  năpustirii Sistemului împotriva lui Traian Băsescu ne va face să spunem că Mineriada a fost doar o boare antidemocratică!




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro