Poate nu ar trebui să abordez aşa ceva, poate nu ar trebui să mă întind mai mult decât plapuma generaţiei Facebook, poate că ar trebui să mă limitez la faptul că pe 10 mai cântă şi mai abitir păsărelele şi se desfac mai mult floricelele, dar după atâţia poate e clar că scriu despre asta.
Adică despre ceva care mă îmi frământă căpşorul de blondă rătăcită prin grafice şi nicidecum prin chestii istorice. Domle, pe 10 mai e Ziua Regelui sau Ziua Regalităţii. Ok, iar vin capete luminate şi răzuie pe marginea faptului dacă era mai bine monarhie în loc de preşedinţie, etc, etc.
Ceea ce îmi frământă mie mintea este următoarea chestiune: În seara zilei de 10/11 februarie 1866, domnitorul Alexandru Ioan Cuza abdica de la putere. Se formează o Locotenență Domnească, iar membrii acesteia încep demersurile pentru aducerea unui prinţ străin la conducerea Principatelor Unite. Buuun. Noua opţiune o reprezenta prinţul Carol de Hohenzollern (după ce Contele Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite), recomandat de însuşi Napoleon al III-lea, împăratul Franţei.
Ion C. Brătianu este trimis de urgenţă la Düsseldorf pentru a obţine consimţământul venirii în România din partea tânărului principe, a familiei sale şi a regelui Prusiei, Wilhelm I. Tânărul Carol, pe numele întreg Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (când a venit în România nu şi-a mai scris numele cu K), acceptă să devină noul „domnitor al românilor”. Ei, acu e acu: După o călătorie incognito cu trenul, pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, în vagoane "puturoase" de clasa a II-a, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Baziaş. Unde s-a îmbarcat pe un vapor dunărean care l-a dus până la graniţa cu România. Avea un paşaport fals (figura drept cetăţean elveţian), şi a călătorit deghizat ca om de afaceri, pentru că între Germania şi Austria exista la acea dată o stare conflictuală.
Ne puteți urmări și pe Google News
Faptul că a venit pe furiş, deghizat pe deasupra şi cu paşaport fals, spune pentru mine, una dintre persoanele superficiale care reprezintă prezentul, că probabil a fost scris în destinul ţării ăsteia să aibă parte, de-a lungul timpului, de trădări şi furişări. Pentru că dacă iei la puricat pe bune istoria noastră, plus mesajele subliminale ale cronicarilor, plus spre exemplu omul Rege cu paşaport fals, realizezi că întrucâtva trecutul se reflectă în prezent, sub alte forme.
La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucureşti, capitala României, fiind întâmpinat de mulţimea entuziastă. Trăiască Regele?
Recomandările noastre
