Tupeu rus în Liban: de ziua națională, Moscova a cerut Beirutului blocadă aeriană totală | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | -1 Comentarii | 4117 Vizualizari

Vineri, 20 noiembrie, Federația Rusă a cerut Libanului să își închidă spațiul aerian pentru o perioadă de trei zile începând cu miezul nopții de sâmbătă, 21 noiembrie a.c., Moscova argumentând că solicitarea vine pe fondul exercițiilor militare pe care aceasta le va desfășura în zonă.

 Responsabile de posibila perturbare a traficului aerian al Libanului pe cele trei zile indicate de Kremlin (21 – 23 noiembrie a.c.) ar fi fost „manevrele navale de antrenament” pe care rușii intenționau să le desfășoare în Marea Mediterană, exerciții despre care oficialii de la Kremlin au oferit puține detalii.

Solicitarea în sine este una neobișnuită în relațiile dintre state, cererea închiderii spațului aerian de către o țară pentru exercițiile militare ale altui stat nefiind o practică uzitată în domeniul diplomatic. Situația e cu atât mai sfidătoare din partea Moscovei cu cât solicitarea a fost transmisă întrun timp relativ scurt (cu câteva ore înainte de începutul perioadei indicate de ruși – 21 noiembrie a.c.) Mai mult, data de 22 noiembrie este Ziua Națională a Libanului, iar o asemenea perspectivă, de a avea spațiul aerian național închis de ziua națională și prin voința unui terț care derulează exerciții militare, este inacceptabilă. Din contra, statul rus ar fi trebuit să ceară autorizație autorităților libaneze pentru orice tip de exercițiu în apropierea teritoriului, fie el în zona economică exclusivă sau în spațiul aerian libanez.

Regimul de la Beirut a refuzat, prin intermediul ministrului libanez al Transporturilor, solicitarea transmisă de Federația Rusă, însă pentru evitarea unor incidente care ar putea pune în pericol cursele comerciale, a ales să negocieze cu Cipru trasee diferite pentru destinațiile din țările situate în regiunea Golfului Persic. Astfel, ministrul libanez al Transporturilor, Ghazi Zeaiter, a asigurat că Guvernul libanez a răspuns negativ solicitării venite de la Kremlin.

În fapt, Federația Rusă se extinde din ce în ce mai mult cu exercițiile militare și bazele militare de la Tartus și Latakia, din Siria. Deși tatăl său, Hafez al Assad, nu a fost niciodată de acord cu baze ruse pe teritoriul național, Bashar al Assad pare să fie achiesat astăzi pe o asemenea variantă, militarii sirieni fiind obligați să părăsească spațiul unde se află amplasată acum capabilitatea militară aeriană și mai ales anti-aeriană rusă. De altfel, Rusia pare mai puțin interesată de soarta lui Bashar al Assad, care a devenit doar monedă de schimb în negocieri, cu câștiguri mari pentru Moscova, interesul rus fiind acela de a menține bazele militare, de a fi la masă în negocierea privind Siria și eventuala partiționare a acesteia, dacă nu măcar la împărțirea puterii, pentru a obține garanții de la noii lideri și de la partenerii occidentali pentru menținerea influenței militare în Estul Mediteranei.

Deja bazele sale din Siria crează probleme majore, Rusia demonstrând că a creat o zonă de interdicție de acces aerian și naval în Estul Mediteranei, cu capabilități militare ce nu vizează în niciun caz Statul Islamic, ci interesele occidentale în regiune. Astfel, o asemenea zonă nu poate fi penetrată decât acceptând pierderi majore ale forței aeriene de lovire – lucru greu de acceptat pentru statele occidentale europene. Mai mult, presiunea exercitată asupra Turciei, deja subiect al presiunilor directe prin zona de interdicție creată de militarizarea Crimeii și exercitării unui control rus de facto asupra strâmtorilor, apoi prin tirurile directe din Marea Caspică, crează nervozitate și a determinat evaluarea planurilor de contingență ale NATO, respectiv capacitatea de apărare a Turciei. În plus și presiunea asupra Israelului făcută de această prezență militară e de rău augur. Dealtfel Comisia pentru Drepturile Omului a ONU a condamnat chiar săptămâna trecută acțiunile militare ruse în Siria și Estul Mediteranei.

Libanul a reacționat demn și direct, refuzând să-i fie știrbită suverantitatea națională, chiar dacă nu mai are președinte și funcționează cu un guvern interimar. Explicația cea mai plauzibilă pentru modul de definire a relațiilor pare să vine din perioada 2004, când Federația Rusă a avut de ales între Liban și Siria, iar Moscova a ales să își sprijine aliatul sirian, astfel că s-a abținut de la votarea Rezoluției 1559 care avea ca scop obligarea Siriei să își retragă trupele de pe teritoriul statului libanez. Cum acum prezența masivă a rușilor în Orientul Mijlociu are legătură tot cu aliatul lor din regiune, Siria, Libanul a refuzat să-i permită „ocuparea”, fie și timp de trei zile, a spațiului său aerian.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...